Cartea Răului

La prima vedere, Julian Rosengren nu este nici pe departe un om de litere, cu cei aproape 40 de ani de informatică în spate, adică un inginer care trebuie să fie clar și concis, să nu se piardă în meandrele gândirii de artist.

 

În mare, cam așa și este, pentru că nu are tomuri peste tomuri adunate, doar gânduri care s-au sedimentat în minte de-a lungul timpului și, din smerenie, nu le-a dat drumul în lume.

O mare parte dintre ele, și credem noi, cele mai profunde, aparțin unei perioade în care a văzut cum arată infernul pe pământ și în suflete. A scris mult stând în celulă, dacă a ține minte pagini după pagini pe de rost înseamnă efectiv „a scrie”.

Momentul trecerii la faptă, după ce totul a fost cântărit în gând, a sosit la peste 20 de ani de la drama vieții sale.

Nu-i e nici lui clar de ce abia acum, poate pentru că a sosit acel moment în care poate descrie cu oarecare detașare o perioadă de timp tumultoasă din viața personală.

Este cu siguranță o istorie în felul ei neobișnuită pentru orice cititor român, despre o zonă neștiută și aproape neexplorată a societății românești de după 1989.

„Cartea Răului” este o parte din viața lui, una care a stat până acum ascunsă, la fel ca și suferințele pe care le-a îndurat cu stoicism, ca un adevărat filosof ce se află.