Gânduri de Eugen Matzota
Poate că l-aș fi înțeles pe numitul Banciu că, privind de la înălțimea tribunei de pe maidan, este gelos pe Hagi.
Poate că, pe lângă alte cuvinte scuipate de-a lungul timpului, l-aș fi înțeles c-a fost luat de val și-a uitat că nu e pe maidan.
Ei, dar când am văzut că, după peste 20 de ani de când fac situri Web, mi se blochează pagina, ei, asta m-a deranjat și mi-a adus aminte de Securitate.
Și-atunci, pentru că tot a ridicat problema regnului, am să-i aduc la cunoștință ce spun alții, care nu sunt specialiști în Juve, dar i-au cunoscut mai bine pe armâni.
Printre ei se află și Eminescu, luceafăr, nu fotbalist.
Am să redau aici, printre altele, câteva fragmente din cartea mea ”Armânii, frații noștri care pier”, 2016:
T. H. S. Escott James Baker<!–[if supportFields]> XE „Baker” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> spune în La Turquie: le pays, les institutions, les moeurs<!–[if supportFields]>XE „le pays, les institutions, les moeurs” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, Paris,<!–[if supportFields]> XE „Paris” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> 1883, că explicația pentru rezistența opusă de armâni<!–[if supportFields]> XE „armâni” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> la acest proces de deznaționalizare și grecizare este fermitatea cu care și-au apărat identitatea<!–[if supportFields]> XE „identitatea” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> femeile armâne.
Da, acele femei legate de ideea de regn, plăcută acestui specialist în domeniul sportului:
„Femeile sunt mai conservatoare decât bărbații și țin cu tărie la limba<!–[if supportFields]> XE „limba” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> lor de mamă (maternă), sunt indignate când cineva le confundă cu grecoaicele<!–[if supportFields]> XE „grecoaicele” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> sau bulgăroaicele<!–[if supportFields]> XE „bulgăroaicele” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>.”[1]
Să-l aducem pe maidan și pe Mihai Eminescu, pe care înclinăm la a-l crede mai mult pe numitul Banciu, în „Timpul,” III, nr. 211, 26 septembrie 1878, p. 1-2:
Sobri, având instinct de căsnicie și industrie, românii sunt în privirea acestor calități cu mult superiori celora ce vorbesc grecește; sunt însă inferiori greco-slavilor în spirit și în șiretlic. […] Băcani și breslași vlahi se află în toate orașele Turciei europene, ba chiar și în Ungaria și în Austria îi duce iubirea de câștig. Că se pricep și la negustorie în mare o dovedește bogatul Sina din Viena, vlah născut, de nu ne înșelăm, în Klinovo, sau totuși în una din localitățile Pindului numite mai sus.
Th. Capidan aduce o explicație excelentă pentru succesul lor în afaceri<!–[if supportFields]> XE „afaceri” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, în viața de toate zilele:
„[…] existența Macedoromânilor<!–[if supportFields]>XE „Macedoromânilor” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> în conglomeratul balcanic<!–[if supportFields]> XE „balcanic” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, nu se datorește, cum s-ar crede, numai limbii<!–[if supportFields]>XE „limbii” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, ci și hărniciei lor la muncă. Sub acest raport ei se deosebesc de Românii<!–[if supportFields]> XE „Românii” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> din țară<!–[if supportFields]> XE „ţară” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, dar mai ales de țăranul român<!–[if supportFields]> XE „român” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> care muncește mai puțin. Prin muncă, ca mijloc oferit de natură și organizația socială, Macedoromânii<!–[if supportFields]>XE „Macedoromânii” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, oriunde s-au găsit, […] <!–[if supportFields]> XE „occidentale” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>au reușit să-și creeze, sub raportul moral și material, toate acele virtuți sociale, care au făcut din ei elita<!–[if supportFields]> XE „elita” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> societății în care au trăit.”[2]
Armânul<!–[if supportFields]> XE „Armânul” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> de astăzi nu mai e vlahul<!–[if supportFields]> XE „vlahul” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> Evului Mediu, nu mai e nici exilatul gonit din casa și din lumea lui de hoarde înarmate și ajuns dincolo de Viena, până-n Polonia<!–[if supportFields]> XE „Viena” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–><!–[if supportFields]> XE „Pesta” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>. Dar nu e nici cetățean european<!–[if supportFields]> XE „european” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> cu drepturi depline pentru că lumea sa e încă împărțită în mai multe mici lumi balcanice<!–[if supportFields]> XE „balcanice” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>.
Primejdia pierderii identității sale<!–[if supportFields]> XE „identităţii” <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> stă încă deasupra capului său ca sabia lui Damocles și aici este lucrul cel mai grav: primejdia asimilării.
„Azi, după două războaie balcanice<!–[if supportFields]>XE „balcanice” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> și două războaie mondiale, cu grave consecințe în toate domeniile, situația aromânilor din Balcani<!–[if supportFields]> XE „Balcani” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> e dramatică. Dacă nu se reușește să se impună statelor din zonă, foarte curând, școli<!–[if supportFields]> XE „şcoli” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> sau clase cu predare în aromână<!–[if supportFields]> XE „aromână” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–>, limba<!–[if supportFields]> XE „limba” b <![endif]–><!–[if supportFields]><![endif]–> care a rezistat pe acele meleaguri mai bine de două mii de ani se va stinge de tot, sub ochii noștri.”[3]