De Eugen MATZOTA
Există în Madrid un parc numit Parque del Buen Retiro, cum ar veni pe româneşte „Parcul reculegerii plăcute,” mai simplu El Retiro. Este unul dintre cele mai mari având circa 1,4 km2. e un parc superb, cu sculpturi şi monumente, galerii şi, mai ales, cu un lac liniştit.
Desigur, toate acestea au fost valabile cam până la venirea unui nou popor migrator, în vechea tradiţie a lui Attila, a goţilor, vizigoţilor şi a altor –oţi. Da, ne priveşte direct această venire pentru că este vorba de români, din păcate. Din nou, şi tot de rău…
Ziarul La Marca scrie despre români că sunt “nueva especie invasora”, ceea ce ar veni un cam ca un fel de nouă specie invadatoare. Nu e ceva de laudă, desigur, şi are şi mare legătură de lebedele vieneze. Da, acele lebede căzute victimă concetăţenilor noştri ţigani prin Viena, doar că acum este vorba despre peştii din lacul mai sus menţionat.
Se pare că peştii din lacul cu pricina au cam dispărut de când românii s-au apucat de treabă cu o conştiinciozitate demnă categoric de cauze mai bune. Aşa că seara, pe răcoare, mai exact noaptea, că e şi mai răcoare, românaşii noştri atacă ce-a mai rămas din crapii de acum trei ani, când se pare că a început această activitate sportivă, folosind baterii de undiţe.
Sigur, poliţia vine şi ea, mai ia din undiţe, că se pare că doar atâta poate face, şi toată lumea e mulţumită. Cum o undiţă e cam cinci Euro, una mai ieftină, iar un kilogram de crap poate fi cam tot atâta, e clar că e doar un fel de joc de-a “oţii” şi vardiştii.
Ceea ce ne face să surâdem, totuşi, este faptul că pe madrilenii se pare că-i deranjează ideea aceasta a pescuitului pentru mâncat, nu pentru sport. Li s-ar părea totul în regulă dacă românii aştia răi ar arunca peştele la loc în lac.
E clar că este o diferenţă de abordare aici. Românii au învăţat să pescuiască de la Isus, pentru a mânca, nu a se juca! Auzi ce neruşinare: să pescuieşti ca să mănânci!
Sigur, locul ales nu este evident destinat acestui scop, dar, după lebedele vieneze, peştii ăştia sunt doar o continuare firească…
O fi, probabil, marea diferenţă dintre civilizaţii aici. Cea orientală pare a fi mai apropiată de creştinism, nu-i aşa?
Şi uşor mai îndepărtată de civilizaţia europeană, aceea pe care noi, cei care nu ştim să pescuim, o tot admirăm degeaba…
PS Într-o discuţie ulterioară, o prietenă specializată în problemele românilor, şi nu numai, mi-a dat explicaţia sociologică a celor de mai sus.
Şi chiar are dreptate: oamenii ăia sunt de vină, nu românii noştri!
De ce n-au pus peşte mai mult, să ajungă pentru toată lumea?
Păi, se poate?…