Grigorie cel Mare sau trăirea romană cu puțină însuflețire creștină De Mădălin Matica Este eronat a-l judeca pe Grigorie Dialogul în afara timpului său. Ceea ce pare evident din punct de vedere istoric este o slăbiciune a lucrării sale „Cartea Regulii Pastorale”. Îndepărtându-se de o lucrare spirituală sau, măcar filosofică, Grigorie Dialogul propune un nou modus vivendi pentru o Romă care se prăbușește în sălbăticie. Suferința lui este evidentă și clar exprimată, pentru că sub ochii lui, fiul al unui senator roman, Roma ajungând de la faimosul S.P.Q.R. la „Destructae urbes, euersa sunt castra, depopulati agri, în solitudine terra redacta est… Quia enim senatus deest, populus interiit, et tamen în paucis qui sunt dolores et gemitus cotidie multiplicantur, iam uacua ardet Roma”(Omilia despre Ezechiel).
Despre Marele Han, Gingis Han
Despre Marele Han, Gingis Han De Mădălin Matica Deși în întreaga lume și în toate lucrările numele Gingis Han îl desemnează pe cel care a pus bazele Imperiului Mongol, numele acestuia era Temugin. El s-a născut în anul 1162, fiind fiul lui Iesughei, conducător al clanului kiyat al tribului borgighin și al Hoelun. Abia în anul 1206, în cadrul unei adunări a triburilor aflate sub ascultarea sa (un kurultai), el a fost proclamat „conducător universal” – „Tchingis Qaghan”. Omenirea însă îl va ține minte ca fiind marele Gingis Han.