ALTculture 10/2020 – Homo Posteritas De Claudiu Iordache Dreptul la optimism începe acolo unde negația a ars totul! Scepticii sunt niște optimiști care încă n-au ajuns până la pământul pârjolit. Dumnezeu este un optimist!
ALTculture 09/2020 – Amintiri pentru viitor
ALTculture 09/2020 – Amintiri pentru viitor De Claudiu Iordache Și, pe neașteptate, îmi vine din memorie o frază simplă dintr-un roman al lui Rebreanu. Scriitorul ardelean încheie o carte de patimi și suferințe cu gândul că soarta se hrănește cu viața oamenilor, cu indiferența unor cauze mai adânci.
ALTculture 08/2020 – Epilog pentru mai Bine!
ALTculture 08/2020 – Epilog pentru mai Bine! De Claudiu Iordache Secolul meu este aproape să se întâmple! A urcat lent pe o scară care s-a frânt la capătul anului 1989, după care a coborât mohorât într-o vale a plângerii. Lumea mea obosise să mai fie și altceva! Prizonieră a unui sațiu ce părea să nu mai aibă un sfârșit.
Biblioteca ALTculture: Omul de mlaștină – Claudiu IORDACHE
CLAUDIU IORDACHE - Omul de mlaștină
Condiția umană în România de azi
Biblioteca ALTculture: Românul frumos – Claudiu IORDACHE
CLAUDIU IORDACHE - ROMÂNUL FRUMOS
Condiția umană în România de azi
ALTculture 07/2020 – Omul construit greșit
ALTculture 07/2020 - Omul construit greșit De Claudiu Iordache Un mecanism care dă continuu rateuri se dă la reparat ori la casat! România, devenită rapid o ruină a propriilor ei aspirații și iluzii, a părut a fi reformabilă. Speranțele tuturor s-au îndreptat în direcția unui viitor luminos. N-a fost să fie așa. Libertatea se administrează mai laborios decât o dictatură.
ALTculture 06/2020 – Democrația versus mulțimile!
ALTculture 06/2020 - Democrația versus mulțimile! De Claudiu Iordache Nu poți lăsa democrația pe mâna mulțimilor! Exemplul românesc este izbitor. Libertatea, scandată cu pasiune: „De Crăciun ne-am luat rația de libertate!”, s-a transformat în anarhia atotcuprinzătoare de mai târziu. Roboți ai lăcomiei, cu un comportament individual alterat de deceniile servituții, oamenii au spart hambarele trecutului pentru a se înfrupta din ele măcar o singură dată. Dar au uitat să se mai oprească! Furnica, viespea, albina română, cuprinse de o jalnică nebunie, și-au atacat stupii și le-au ucis matca! România lor, pentru care unii își dăduseră viața, a avut soarta conacelor boierești din răscoalele țărănești! Livezile i-au fost tăiate, fabricile jefuite en gros și cu amănuntul, faianțele smulse de pe pereți, arborii centenari doborâți fără milă… Nu, nu poate fi descrisă cu ușurință stupiditatea vieții în România!