Încerc să-l restitui literaturii române pe acest mare scriitor, cum spun nu doar eu, ci și nume mari. Marin Sorescu, Romul Munteanu, Fănuș Neagu sau George Pruteanu, folosesc cuvinte extrem de elogioase vorbind despre Omul de cenușă, Ashman în original, un roman informațional scris în anii 1988-1992, publicat în 1993, zece ani înainte de răspândirea Internetului și de apariția lui Google. Marin Sorescu îl compara cu Umberto Eco iar Fănuș Neagu spunea c-așa ar fi scris Îngerul a strigat, dac-ar fi vrut să-l publice întâi în SUA. Din păcate, viața a fost prea dură cu el... Intrat în bătaia puștii care țintea un anumit fost președinte al României, n-a fost lichidat la propriu, dar s-a mers până la o pretinsă înmormântare a sa înainte de 1993, când apare în imaginile de la lansarea cărții, ba s-a insinuat c-ar fi mult mai întunecat la culoare. În poza din stânga se vede că este cam viu pentru unii, dar asta-i altceva. L-am convins să-mi dea permisiunea de a publica un fragment dintr-o carte încă neterminată: TURNUL. O public cu același respect ce-l port de aproape 30 de ani pentru marele scriitor ce pare pierdut în acest război ce nu este al lui, cu ocazia împlinirii vârstei de 72 de ani. Vă invit să vă delectați cu textul care urmează. Merită, zău așa! - Eugen Matzota
ALTculture 1/2018: EMIL CONSTANTINESCU ȘI AI LUI
Julian Rosengren – unul dintre puținii oameni împliniți conștient, oferă în curând societății curajul de a fi om prin forța unei cărți din care rămânem cu amintiri și învățăm să ne cunoaștem, ca să ne putem iubi ! Vă invit să citiți cartea și să prețuiți prezentul ca unică armă cu destulă putere în fața destinului !