ALTculture 11/2020 – A fost odată Lorin... De Claudiu Iordache Pe undeva, antimonia fundamentală între personajul generic Fortuna şi persoana Iliescu. Fortuna i-a dat viaţă, Iliescu a luat viaţa de la ea; Fortuna i-a dat un sens, Iliescu i-a deturnat sensul; diferenţa între cei doi nu este doar avansul dramatic de patruzeci şi opt de ore între “oferta” primului şi “raptul” celuilalt, ci şi evoluţia biografică a amândurora după ce Revoluţia a mai încetat a fi dovada onoarei naţionale.
ALTculture 11/2020 – PORTRET CU VULPE TOMNATICĂ
ALTculture 11/2020 - PORTRET CU VULPE TOMNATICĂ De Eugen D. Popin
ALTculture 11/2020 – Puțină cruzime
ALTculture 11/2020 - Puțină cruzime De Doria Șișu Ploeșteanu Fragmente din PROZĂ SCURTĂ
ALTculture 11/2020 – Owl Round Mystery of World’s Biggest Regular Winter Settlement of this Nocturnal Birds with Binocular Vision in a town of Serbia
ALTculture 11/2020 - Owl Round Mystery of World’s Biggest Regular Winter Settlement of this Nocturnal Birds with Binocular Vision in a town of Serbia
By Nikolin Svetlana
For the reasons known only to them the town of Kikinda in the Province of Voivodina in north Serbia (southeast Europe) becomes a regular winter settlement of hundreds of owls.
It is the biggest urban winter quarters of long-eared Owls (Asio otus) in the world so far.
ALTculture 11/2020 – DELTA DUNĂRII – destinația preferată a românilor în 2020 (III)
ALTculture 11/2020 - DELTA DUNĂRII – destinația preferată a românilor în 2020 (III)
Prost? Ești bun pentru România! – editorial
Prost? Ești bun pentru România! - editorial De Eugen Matzota Pentru cine n-a pus vreodată piciorul dincolo de Bucur Obor, limbajul suburban este oripilant…
ALTculture 10/2020: Revoluția mea
ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…