ALTculture 6/2018: O seară flamandă aproape magică. Aproape spre deloc! De Ion Bogdan Martin Fiecare zi de muncă era ca un fel de ritual, totul decurgea după un anumit tipic, chestie de organizare occidentală... Dar, sincer să fiu, despre zilele de muncă, lungi şi plictisitoare, nu-mi mai aduc bine aminte, ci doar despre ceea ce făceam în afara lor. În orele ori în zilele libere. Aşa că...
ALTculture 5/2018: O nouă zi… ploioasă ca aproape toate zilele cât am stat în Olanda
ALTculture 5/2018: O nouă zi... ploioasă ca aproape toate zilele cât am stat în Olanda De Ion Bogdan Martin Un fel de a spune... că stăteam. Căci, de fapt, de stat... stăteam doar duminica. Mai rar sâmbăta. Un fel de a spune... că stăteam. Căci, de fapt, de stat... stăteam doar duminica. Mai rar sâmbăta. Dar noroc că exista ziua de duminică chiar şi în Ţara Lalelor! Yeah...
ALTculture 4/2018 – Trei proze de Dorina Șișu…
ALTculture 4/2018 - Trei proze... De Dorina Șișu
ALTculture 4/2018 – Ce poate face dragostea în Ţara Lalelelor… Poate că și berea!!!
De Ion Bogdan Martin Ceea ce vă voi povesti acum, s-a întâmplat cu ceva ani în urmă. Eram la prietenii mei din orășelul Roden de lângă mult mai marele și mai cunoscutul Groningen. Mare, sărbătoare mare în micuța localitate. Se împlineau nu știu câți ani de la atestarea documentară a localității. Prilej de bucurie locală … Citește în continuare ALTculture 4/2018 – Ce poate face dragostea în Ţara Lalelelor… Poate că și berea!!!
ALTculture 3/2018 – AVATAR 4
În ultimul timp, simțeam că au loc niște transformări în interiorul... Practic, în mine. Le resimțeam la nivelul cortexului. Doamne, dacă mi se mărește numărul și volumul circumvoluțiunilor și ajung cine știe ce geniu!? Aoleu, curat apocalipsă! Asta-mi mai lipsea!? Eram total dezorientat. De Ion Bogdan Martin
ALTculture 3/2018 – MAISON DU FLEURS
MAISON DU FLEURS De Eugen D. Popin http://revista-alternante.de/
ALTculture 3/2018 – Despre spațiul negru și obsesia roșie
Cea mai recentă apariție editorială a scriitorului Petru llieșu, ÎN CĂUTAREA LUI TANK MAN, nu ne surprinde prin textele sale care ni se par a fi din ce în ce mai bune, așa cum ne-a obișnuit, nici prin nivelul și mai ridicat al graficii, nici prin calitatea absolut excepțională a cărții. Ceea ce am perceput ca un semn bun pentru viitorul acestei țări este faptul că mai există oameni care nu și-au pierdut valorile, care-au luptat și împotriva comunismului și al Sistemului de atunci, dar și acum, împotriva distorsionării democrației de către Sistemul actual, nu foarte diferit de cel dinainte de 1989, ba chiar având destule personaje de atunci.