De Petru Ilieșu
Se spune că era un tip firav și avea părul lung și scria poeme stranii
și fuma țigări fără filtru și avea blugii mâzgăliți cu Hendrix, Pink Floyd și
The Doors și că apoi și-a lăsat barbă
și că era o pacoste pentru părinții care primeau mesaje
de la trecătorii prin fața ferestrei camerei sale
unde mesajele scrise cu lumânări pe tavan – citate din Oscar Wilde
și pereți
tapetați cu postere și
inscripții care se puteau citi din stradă
„Moartea și vulgaritatea sunt singurele realități”
– și graurul negru în fața ferestrei
sau blues-urile – Janis Joplin și niște sculpturi cu monștri modelați din foi de plumb
prin gura și ochii cărora plutea fum de interminabile țigări și
litri de ceai de mentă și Kafka și Proust și Cesare Pavese și
mai târziu poeme de Allen Ginsberg la sfârșitul liceului,
și-apoi o primă mare iubire – miniona superbă „curvă de italieni” care l-a iubit în felul ei
într-un fel de hipnotiză – capul pe umăr, gesturi calde și moi și o dedicație pe cartea „Viața și
Opiniile lui Zacharias Lichter”
– o dramă cu întâlniri pe malul Begăi
banca de lemn verde și scorojit cu alibiul unui top de cărți ce trebuiau să pregătească
examenul de bacalaureat
– dramă cu toate privirile umede și toate bătăile de inimă din lume și (pacoste pentru părinți)
și
prefigurarea unei despărțiri fără urmă
– se spune – era un paria și despre o plimbare prin parcul Pionierilor – Willi Totok în ziua
ieșirii din pușcărie – priviri ferite în jur (element dușmănos al regimului),
– priviri ferite in jur
– vocile în șoaptă și imaginea securistului pedant și parfumat
care încercase să-l racoleze prin anii ´78 dând târcoale hanoracului său militar izraelit cumpărat
de la un student curd în Complexul Studențesc
– un NO mare și galben cusut stângaci pe mâneca stângă (o pacoste pentru părinți)
– locuind apoi într-o garsonieră la etajul 4
unde s-a petrecut o seară cu poeți bucureșteni de la Cenaclul de Luni și alți scrântiți din generația post-beat cu ochii lor plini de fluturi și de lumea eroică a celor buni
– și o țigară cu marijuana poștită peste fardul cu bronz de vopsit sobe pe fața poetului Augustin
nu departe de fereastra cu graurul negru
nu departe căminele studențești unde – se spune – lăsase o dâră de diplome la medicină compilate și bătute la o mașină de scris Olivetti,
– bani de țigări Carpați fără filtru și uneori răsfăț cu Rothmans International – pachete
albastre și plate
și casete audio de la magazinul pe valută și muzică până peste
acoperișul de beton al blocului
– un casetofon de mașină adaptat și atârnat printre cărțile din bibliotecă
– studenți greci și arabi pe filierele socialiste – plătitori în dolari – diplome la medicină
scrise și dactilografiate într-o singură noapte
– profesori corupți – viitorii milionari ai perioadei postrevoluționare
– 45 de pagini pe hârtie velină lângă mașina albastră Olivetti care bătea al naibii de repede
și care aducea fum albastru de la pachetele albastre de țigări
și care proiecta în aerul translucid hologramele Epocii de Aur peste tot în încăpere și în sticla ferestrelor care se înroșeau la apusul soarelui în acel sfârșit de solstițiu cosmic
– crâmpeie de conștiință
și litri de cafea și o mulțime de licențe luate pe numele studenților greci și arabi și apoi cele două negrese
una grasă și alta slabă
clămpănind cu pantofii lor butucănoși pe treptele etajelor inferioare
– se spune – le auzea din vreme și deschidea ușa apartamentului
– se spune – o oarecare anemică febrilitate – gândul că ar fi putut să adauge la biografia sa
„sex cu o negresă”
rarisime pe vremea aia în urbe,
cele două urâțele și sfioase așezându-se pe canapeaua din
singura cameră-bibliotecă și căni de ceai dintr-un ceainic mare de aluminiu și mult fum și
ele nu fumau și priveau sfios împrejur
căutând din priviri foxterierul pe care tocmai el îl pierduse
și de fapt nu așteptau nimic fiindcă era un fel de vizită de recunoaștere
într-o lume albă și socialistă unde 90% dintre bărbați ar fi vrut să le aibă în apartamentul lor
la o cană cu ceai
– cel puțin pentru a se putea lăuda că le-au auzit tropăind încet pe treptele etajelor inferioare
urcând și instalându-se sfioase pe canapea
cu genunchii strânși
privirile curioase dar stăpânite vorbind pocit românește și ceva franceză și ceva engleză mai bine evident decât se spunea
– și o vizită de pomină pentru vecinii din bloc
– o adevărată aniversare a curiozității – priviri prin vizorul rotund care comprimă imaginea celor două negrese pe palierele dintre scări și bocănitul pantofilor butucănoși
și una grasă și una slabă,
urâtele în vizită la etajul 4 unde se auzea zilnic muzică și cam tare
și cam nepotrivită pentru timpurile când la etajul 4 se auzea și
țăcănitul mașinii de scris noaptea
și de unde mirosul pregnant al țigărilor și aer albastru și valuri distorsionate ale postului de radio Europa Liberă
și unde graurul negru în fața ferestrei
– voci care cresc brusc și apoi dispar în zumzăială și țiuit reverberat
și cele două negrese așezate pe canapea fără pic de frison erotic
– pentru el doar o curiozitate care făcea să-i tremure mâinile în timp ce le turna ceai în cești și se gândea la sexul lor umed și roșu,
– cea slabă și parcă mai urâtă cu ghetele ei masive și tropăitoare care încheiau perspectiva unor picioare osoase ieșite dintr-o rochie uni
– nimic erotic și doar o curiozitate care făcea să-i tremure mâinile
– cea grasă (își amintea) Odette
dar fără sâni mari – cum or fi arătând înghesuiți în partea de sus a burții
– discul rotund care înconjoară sfârcul mare sau cum
și probabil părul pubian scurt și sârmos ca un fel de spuzeală în jurul unui sex
sigur umed negru și roșu ca o
insignă anarhistă
– oare coapsele și consistența bombată a feselor la pipăit și curiozitatea
care făcea să-i tremure mâinile în timp ce le turna ceai în cești,
– ele mereu împreună
de nedezlipit și nici o strategie de a le vedea singure
tropăind pe treptele etajelor inferioare căutând ceva și probabil necăutând nimic
fiindcă mereu împreună
iar el străduindu-se să se convingă că nu le va turna ceai în cești
doar pentru a-i înnebuni pe vecinii
care priveau prin vizorul rotund cele două negrese trecând prin fața apartamentelor
de la etajele inferioare
inaugurând prezența unui alt întreg continent
– uite!
o întreagă lume din afara Cortinei de Fier
– o informație intensă pe care și-o puteau permite doar din spatele vizorului
rotund care focaliza ieșirea din cunoscut
– două negrese urcând treptele spre ultimul etaj unde cunoașterea se termină
și începe imaginația
– cum o fi arătând sexul lor umed și roșu înconjurat de părul pubian, inelat, sârmos strivit de lenjeria intimă
– un eveniment cu totul singular în cartier
și strania lui satisfacție – se spune – era prilejul unui eveniment singular care lăsa libertate infinită imaginației vecinilor și la asta – se spune –
se gândea uneori în timp ce turna ceaiul în cești
și vorbea despre noile schimbări din Europa de Est despre care cu siguranță ele nu știau încă nimic
și părea că nici nu erau interesate să știe
– se spune – se gândea la materia fragilă și efemeră a trupului lor
străbătând labirintul doctrinelor politice și experimentele sociale care au distrus generații
– și porții mari de timp compromis
– un timp rebut aruncat în haznaua istoriei,
despre care ele nu știau nimic și părea că nici nu doreau să știe
și nici despre crâmpeiele din viața sa anterioară
prin anii ’60 ai tinerilor fasciști italieni din Trieste în răpitoarele lor mașini cinquecento în Timișoara
dând iama prin fetele din schimbul de dimineața al fabricilor de textile
– pe vremea când mecanicii de întreținere de la depoul de tramvaie
scoteau cărți din buzunarul salopetei
Ezra Pound și T.S. Eliot în pauza de masă filme poloneze după cină
– îi priveau pe workerii nemți legănându-se în romburile chihlimbarii ale halbelor de bere
(halele proletariatului și fiecare nouă piesă
finită care însemna o halbă de bere și 5 țigări)
– pe vremea când travaieurii francezi mărșăluiau prin Paris Match
iar cei englezi se întorceau spășiți la casele lor celulare – 2 nivele în cartiere tip domino
– cenușiul unor orășele cu o puzderie de pub-uri care drenează
vlaga săptămânală
– când suedezii descoperiseră noua prohibiție și înfierile din lumea a treia și pușcăriile
cu un singur pacient și libera circulație a pieței de muncă pentru iugoslavii antemergători
iar danezii fondaseră Utopia
și libertatea magică a Christianiei
– și era vremea Marilor Revelații postbelice
când România descoperise remediul
contra anacronismului rural
și copiii țăranilor s-au mutat la oraș unde aveau apă caldă sâmbăta
iar duminica se plimbau pe Centru
mâncând semințe și privindu-se unii pe alții
stropiți din belșug cu parfum ieftin în cămășile lor albe de nailon
și când era vremea mirajului Mării Negre cu mingile sale mari de gumă vopsite în culori optimiste și costumele de baie curajoase
și zâmbete largi în remorca tractoarelor roșii – elevi la campaniile de cules porumb, castraveți și lanurile de floarea soarelui în prim plan
– și apoi entuziasmul cu care politicienii Stângii românești îndesau în pușcării
dușmanii de dreapta ai poporului
la distanță de mii de km unde politicienii Dreptei americane îndesau în pușcării dușmanii de stânga ai poporului
– nimic în comparație cu pufoaica și cizmele muncitorului sovietic gata să reconstruiască temelia lumii pentru lebedele de la Balșoi Teatr
mărșăluind sub steagurile roșii spre șantierul Omului Nou
– un alt OM NOU decât cel planificat de Revoluția Culturală Chineză
– un alt OM NOU
decât cel care a inventat Pop Cornul și stă cățărat pe schele în fabricile de armament
– un alt OM NOU decât cel ieșit la lumină din pădurile de la Sierra Maestra propovăduind la microfon Victoria proletariatului
– care a plătit toate oalele sparte ale istoriei
în hainele sale de Om NOU din Furnicarul orelor de vârf
Liber să viețuiască chiar și prin
cartierele părăsite din marile orașe
prin arhipelagurile de human waste și copii modificați genetic
Liber să vadă în arhitecturi de monitoare stratificate cum viețuiesc
cele 2,5 de milioane de pușcăriași din States care trăiesc pe cheltuiala statului
Liber să cunoască posterele marilor corporații
imprimeurile cu zgârie norii credinței absolute
oficianții în costume negre
automatele de pâine și vin
și câmpiile de beton și ruinele monumentale închinate legii falimentului
– și apoi firmele căpușă ale protipendadei politice
Liber să cultive reclamele pentru țigări care încurajează feminismul
și hărnicia femeilor din schimbul de noapte
Liber să șoptească: Ar fi trebuit să vezi lanurile de floarea soarelui la începutul verii
când totul este de un verde intens
și exploziile sporadice de galben portocaliu
pulbere de aur
ningând lent peste șiruri de blugi și animalele feroce din jungla urbană,
peste cele 20 de milioane de sfinți care au murit pentru Mao
și peste sfertul din Cambogia care s-a trezit mort din visul lui Pol Pot
– nimic altceva decât (și el) o nouă „biată victimă a istoriei” chinuită de vocile din mintea sa
Liber să își aplece capul în stânga sau dreapta pentru a vedea mai bine expresia foștilor înalți demnitari
uscați de sute de ani în catacombele din Palermo
– Urletul lor fără sunet spre eternitate gurile și ochii lor
în care stă ascunsă calea noastră spre mântuire
și desăvârșirea eternă a miliardarilor din Who is Who
Liber să își imagineze amintirile din viitor despre care cu siguranță ele nu știau încă nimic
și păreau ca nici nu erau interesate să știe
-despre epoca postrevoluționară
cu foștii ofițeri de securitate împânzind parlamentul
– se spune – cot la cot cu bătrânii virtuoși acrobați
ai lecțiilor de sărit șotronul domeniilor statului
de împărtășit viitorul unei fericiri colective
unde omul va fi partea solidă a unui
Yo-Yo
țopăind în sus și-n jos prin aer,
bătând din mâini și din picioare
cu gura trasă până la urechi
rumen de bucurie
– pete roșii în obrazul său plutind în sus și-n jos prin aer
deasupra imenselor succese ale unei economii de piață ori planificate deasupra
vastelor laboratoare care clonează imagini cu vite la banda de muls și
botul lor umed negru și roșu
și numărul de ordine pe centralizatoarele EXCEL
și găinile de pe autostrăzile sedentare care dirijează ouăle
spre angrenajele BIO de împachetat
și porcii între barele BIO de fier sfâșiindu-și coada în semn inițiatic
și oameni harnici înșurubând piesele minuscule ale mașinăriei timpului
– Km de hale laminate feeric și suprafețe rulante care curg
într-o stratificare labirintică
– zgomotul uniform și hipnotic al PROGRESULUI
și Km urbani de silent people murind singuri în apartamentele lor aseptice
– vecinii fantomatici despre care nimeni nu știe nimic
în afară de câinii lor castrați târându-și burțile pline și triste reflectate în sticla televizoarelor
unde trăiesc generații de octogenari Liberi să voteze siluetele alterate ale unor lideri
care pășesc grăbiți pe linia orizontului
înconjurându-se cu o țesătură de
țipete acide
Liberi să privească pupitrele camerei parlamentului unde se lichefiază și se rafinează voturile lor în semnul solidarității cu
poporul
– cea mai genială afacere cu Poporul care e un simplu cuvânt
pe care poți apăsa pentru a goli automatul de monede
– oh zornăiala lor pe care foștii șmecheri de mahala o adulmecă cotrobăind relații prin
rețelele de socializare
– holbați la cucoanele gureșe din noile oferte ale companiilor de telefonie mobilă
unde TOTUL e întotdeauna NOU și costă NUMAI –
– și capetele lor aplecate peste ecrane de unde adie
o nouă perspectivă ideologică salvatoare despre care cele două negrese din anii ’80
cu siguranță că nu știau încă nimic
și nici nu păreau interesate să știe
nici despre bârfa cu Herta în fața intrării de la grădina de vară a cinematografului Capitol
în așteptarea filmului Nobel
– (o nouă sminteală a memoriei) – se spune – rula un film rusesc
unde priveai prin niște ochelari rotunzi și negri un film rusesc
– în fața intrării cinematografului Capitol (un episod de referință) cu
Willi, Wagner și Freundorfer, Herta și
toată gașca care mai apoi s-a pus pe murit
în afară de el și de cele care au urmat când
(sminteală în ordinea memoriei)
o mașină Dacia 1300 cu trei ofițeri
l-a luat din zbor de pe stradă
și au planat împreună abrupt în apartamentul de la etajul 4
– deasupra acvariului cu stoluri de poeme aurii plutind printre foile unor romane agitate
– cu burta mare și neagră
răsucită în sus
valsând printre scrisorile de familie
– fotografii colorate palid
-și decupaje de ziar în trombă printre degetele ofițerilor în civil
răscolind acvariul apartamentului și depunerile de minuscule excremente ale problemei de identitate din Epoca Noului Om
întreținută cu viermișori roșii, pureci uscați de baltă și vitamine de import
– zvâcniri de copertă Soljenițîn
scăpate ascuns după lumina pâcloasă a neonului
și maldărele de fițuici răspândite fulgerător prin toate cotloanele
în lumina pâcloasă
mirosind a mucegai și igrasie
a ceai și țigări fără filtru
a hrana uscată din bibliotecă
și a contorsionărilor perverse de rafturi agitate
– mâinile plăpânde și albe și zburătoare ale ofițerilor în civil străbătând unduit ochii rotunzi ai mobilierului
și sonorul surd și constant prelins din colecția de viniluri
și sonorul surd și constant din bluesul efemer al casetelor audio
prin anii ’80
– și distorsiuni ale fețelor în aerul rarefiat de la etajul 4
și salturile costumelor civile în încăpere
după foi rebele plutind cu lentoare
și dansul mișcărilor și-al vocilor care pluteau cu lentoare în încăpere și fragmente de cuvinte învălmășite
și întrebări fără răspuns
– un deget imens ațintit spre el
și vapori vagi de manifeste neidentificate
– o bruscă schimbare de cadru în săli de anchetă și fragmente de cuvinte învălmășite
și întrebări fără răspuns
și ore în șir de fragmente de cuvinte învălmășite în sălile de anchetă
și pasul delicat de pantofi delicați ai celor două superbe negrese pe treptele etajelor inferioare
urcând
iar el – se spune – năpădit de o teribilă curiozitate
– cum o fi arătând sexul lor umed și roșu înconjurat de părul pubian
inelat sârmos strivit de o parfumată lenjerie intimă
iar el – se spune – cufundat în materia fragilă și efemeră a trupului lor
apăsat ca o lentilă peste sălile de anchetă
năpădit de umezeala roșie și neagră de mai târziu
și de fragmente de cuvinte care se schimbă mereu
– și multă muzică în urechi
odată cu orele ofițerilor în civil
repeziți să șteargă urmele timpului
care curgea în șuvițe subțiri și roșii prin fisura acvariului său
inundând sălile de anchetă
și apoi presimțirea inexplicabilă a unei mereu reîntoarceri
spre vizitele aproape erotice din anii ’80
– negrese superbe urcând scările
– ofițeri în civil și săli de anchetă imense
albe
pe tavanul cărora pluteau cu burta în sus
colecțiile sale de fluturi și pești exotici și chiar o fotografie
– se spune
-din acea tinerețe captivă unei inexplicabile mereu reîntoarceri
în clipa
când o mulțime din toate cele petrecute
s-au petrecut
și poate când nimic altceva decât
un graur mare și negru care se apropie curios de fereastră
până ce acoperă întreaga perspectivă
și țiuie din miezul său roșu
o lumină rotundă și roșie
care se tot apropie și acoperă întreaga perspectivă
care și ea se apropie
și – se spune – îi țiuie în ochi până la senzația de
țipăt
Și țipătul