ALTCULTURE MAGAZINE ||| 62 ||| 10/2022 ||| Apa care ne visează De Corina Gheorgheza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
De Corina Gheorgheza
Apa este un motiv recurent în multe basme, legende și religii și, prin urmare, poate nu este surprinzător că apare în mod regulat în visele noastre. Ca simbol, apa este bogată în semnificații psihologice, deoarece reprezintă sursa vieții, a maternității, a energiei potențiale, a vindecării, a înțelepciunii, precum și a distrugerii. Ea întruchipează toate posibilitățile și potențialul, atât dăunătoare, cât și utile.
Filosoful belgian Gerhard Dorn (c.1530-1584), care a inspirat interesul lui Jung pentru alchimie, vorbește despre natura duală a apei:
“Această apă mirositoare conotă tot ceea ce are nevoie. Este un Ouroboros care este autosuficient, cum ar fi cineva care își mușcă propria coadă, cineva care se produce sau cineva care se sinucide și se mănâncă. Apa ucide, dar dă și viață.”
Cuvintele lui, „apa ucide, dar dă și viață” înseamnă că apa poate spăla viața așa cum am cunoscut-o și, în același timp, este apa sfințită care pregătește pentru nașterea unei noi existențe (Jung, Opere Complete 3).
Adesea considerăm apa ca ceva ce ni se cuvine, deoarece ne bucurăm de o aprovizionare din belșug, spre deosebire de multe alte părți ale lumii. Cu toate acestea, să ne reamintim că apa este o componentă indispensabilă și fundamentală a indivizilor și a umanității. Fără ea, nimic nu poate exista pe Pământ.
Cele mai vechi civilizații din istoria omenirii, precum Egiptul Antic, Mesopotamia sau Valea Indusului, s-au dezvoltat în jurul unor sisteme fluviale majore care asigurau o aprovizionare fiabilă cu apă, ceea ce, la rândul său, a permis o agricultură suficientă pentru a susține o populație mare.
Cu toate acestea, apa nu este în niciun caz o resursă constantă.
Ca urmare, centrele mari de populație au devenit treptat nesustenabile, ducând la eventuala abandonare a acestora. Figurat vorbind, întrucât apa este un simbol al inconștientului, inundația emoțională poate fi înțeleasă ca un atac psihologic inconștient asupra ființelor umane; sau, cu alte cuvinte, unilateralitate în conștiință sau stări emoționale.
Cu toate acestea, în ciuda calităților distructive ale apei atât în lumea interioară, cât și în cea exterioară, mulți cercetători au admirat apa pentru fluiditatea ei.
Thales, anticul filosof grec (sec. al VI-lea î.Hr.), a teoretizat că lumea și tot ce se află în ea sunt compuse din apă. Pentru el, apa era divină și creativă și reprezenta substanța din care a fost generat spontan Pământul.
Multe ritualuri religioase, cum ar fi botezurile creștine și abluțiile hinduse în râul Gange, întruchipează noțiunea de apă ca sursă a vieții. Astfel, apa purificată a devenit un simbol sacru în diferite culturi, care alungă dezastrele și răul, iar aceasta este o credință care continuă să se păstreze ca adevăr pentru mulți oameni astăzi.
Apa reprezintă originea tuturor posibilităților, într-adevăr originea universului însuși, de unde asocierile sale puternice cu nașterea, feminitatea și viața. Potrivit lui Jung, oamenii își formează personalitatea identificându-se cu imagos, de obicei imagini ale unui părinte, care ies din inconștientul colectiv. Când imaginea-mamă este proiectată pe ea, apa capătă o numinozitate maternă sau chiar sfințenie.
De Corina Gheorgheza
În bisericile creștine, apa de botez este un simbol al sfințeniei, deoarece în aceste ritualuri cerem să ne naștem din nou ca o persoană nouă după iertarea păcatelor noastre. Oceanul în vise și fantezii este o reprezentare simbolică a inconștientului. Calitatea maternă a apei este în concordanță cu natura inconștientului, deoarece apa ar putea fi corpul-mamă sau imaginea-mamă în care suntem susținuți și din care ne naștem (Jung, O.C. 8).
Apa era, de asemenea, asociată cu o calitate distructivă în lumea antică. Miturile inundațiilor au fost răspândite în Orientul Apropiat, cum ar fi Grecia (Deucalion), Israel (potopul lui Noe) și Mesopotamia (Epopeea lui Ghilgameș). Povești similare se găsesc în alte culturi din întreaga lume, inclusiv India (Manu), Coreea (Namu Doryeong) și Hawaii (Nu’u).
Cele mai multe mituri despre inundații au câteva puncte în comun. Unul este că omenirea se confruntă cu dispariția din cauza unui mare potop, dar câțiva oameni supraviețuiesc pentru a deveni fondatorii unei lumi noi. Potopul servește așadar la curățarea și reînnoirea lumii prin distrugerea ordinii vechi, poate din cauza păcatului uman sau a decadenței. Purificarea presupune reconstrucția în acest context.
Potrivit lui Jung, purificarea servește la discriminarea ordinii de haos și, totuși, să unească acești poli opuși într-un mod armonios. El a subliniat că o ființă umană rațională ar trebui să se distingă de figurile arhetipale, participând în același timp la tipare care sunt activate în inconștientul colectiv în anumite momente ale vieții, pentru a evita o atitudine conștientă unilaterală.
Apa este cel mai primordial dintre toate arhetipurile. În toate culturile, apa este văzută ca elementul care conduce creația.
Jung credea că natura arhetipală a apei este o reflectare a emoțiilor și a inconștientului. Apa reprezintă adâncurile adesea de necunoscut ale vieții noastre interioare. Poate susține viața și poate fi o amenințare pentru ea atunci când scapă de sub control.
Totuși, pentru ca această renaștere miraculoasă să aibă loc, trebuie să ne abandonăm destinului nostru. Trebuie să permitem conștiinței noastre individuale să se dizolve pentru o clipă în această baie terapeutică în apele inconștientului. În Opusul Alchimic, una dintre primele operațiuni de realizare a pietrei filosofale a vizat tocmai „solutio”, dizolvarea corpului în ape mercuriale.
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
