De Eugen MATZOTA
În ţara noastră soră într-ale Uniunii Europene, adică în Bulgaria, nimeni nu mai este atât de entuziasmat de ideea aderării la moneda care pare că aduce atâtea probleme. Chiar şi minstrul bulgar de finanţe, Simeon Djankov, care fusese adeptul unei rapide ascensiuni către zona înaltă a Europei, aşa-numitul club euro, unde nu e primit oricine, este acum de altă părere.
„Dacă vrem, putem face o cerere de a adera la zona euro chiar mâine. Şi în doi ani am fi înauntru. Dar noi preferăm să nu ne grăbim,” spune Djankov pentru Financial Times Deutschland.
Mai mult, ministrul de finanţe a luat şi o poziţie fermă împotriva introducerii euro bondurilor şi una şi mai fermă împotriva ideii de armonizare a taxelor în Uniunea Europeană.
Nu prea auzim asemenea luări de poziţie pe la noi, nu-i aşa?
De parcă doar Bulgaria ar fi o ţară care este membru UE cu drepturi depline. În acest context, România pare a fi un stat membru care doar trebuie să execute cuminte ceea ce dictează de la Bruxelles, fără comentarii!
Şi cine dictează, de fapt? Bine, lăsând-o pe noua doamnă de fier, Merkel pe numele său, cei ce dictează nu sunt decât nişte funcţionari, mulţi la număr, peste 50000 (!!!), care nici măcar nu sunt aleşi de cineva, darămite de noi, românii. Nu, aceştia sunt numiţi, drept care nu pot fi traşi la răspundere de noi, cei care-i plătim, şi încă foarte bine.
Soluţia aşteptării, a rămânerii la independenţa leului nostru, cum o fi el, pare a fi o soluţie înţeleaptă.
Altfel, mâine sau poimâine, guvernul României va fi dictat prin telefon direct de dincolo…