ALTculture 12/2018 – Cu privirea înainte…

De Călin Muntean

„Plănuiește-ți cu grijă viitorul, pentru că acolo o să-ți petreci restul vieții.” — Mark Twain

Am observat că, în viață, mergem cu spatele la viitor și cu fața către trecut.

Cu toate că știm că nu ne putem schimba trecutul, noi tot cu fața către el stăm uitând, de cele mai multe ori, să trăim prezentul și să ne construim viitorul.

Între trecut și viitor există prezentul.

Toți am auzit expresia: Trăiește în prezent, Trăiește clipa prezentă! Și, recunosc, că multă vreme n-am înțeles-o.

Mintea mea nu înțelegea deloc ce vrea să însemne să trăiesc în prezent – mi se părea că deja sunt în prezent – până când, într-o zi, am înțeles că merg cu spatele la viitor și cu fața către trecut.

Cu siguranță că stă în natura umană să ne bazăm pe experiențele trecute, să generalizam experiențele noastre, dar întrebarea mea este: ce facem atunci când aceste experiențe/obiceiuri nu ne mai susțin? Unele obiceiuri ne împiedică să ne construim un viitor diferit de trecut. Probabil de abia acum începem să trăim în prezent, înțelegând că uneori trecutul nu ne mai susține în dezvoltarea noastră și în îndeplinirea dorințelor celor mai arzătoare și începem să  construim altceva pe fundația prezentului.

Viitorul e incert, sau cel puțin așa am fost lăsați să credem – dar nu cumva noi ne construim viitorul? Să luăm un exemplu: cineva și-a imaginat într-o zi că poate să zboare asemenea păsărilor pe bolta cerului, și aceia au fost frații Wright. Ce au făcut frații Wright? Și-au construit viitorul așa cum și l-au imaginat, adică construind un aparat care să imite zborul păsărilor, iar noi în prezent suntem beneficiarii viitorului lor (devenit, acum, trecut) pentru că zburăm cu avionul oriunde în lume.

Odată cu descoperirea legăturii între spațiu și timp, Einstein și-a dat seama că aceste două lucruri nu mai pot fi considerate ca lucruri separate.

Acestea sunt condensate împreună și formează un continuum spațiu–timp, văzut ca un spațiu vectorial de patru dimensiuni. Dintr-o dată, el și-a mai dat seama de ceva ce părea imposibil, și anume că înțelegerea noastră a trecutului, prezentului și viitorului ar putea să fie una greșită, iar diferența dintre ele ar putea fi doar o iluzie. “Distincția între trecut, prezent și viitor este doar o iluzie“, a spus odată Einstein.

La început, Einstein nu a fost deosebit de încântat de ideea spațiu-timpului unificat și a respins noua geometrie 4-dimensională propusă de Hermann Minkowski, dar până la urmă savantul a acceptat ideea și așa trebuie să facem și noi. A nu se uita că Arthur Schopenhauer spunea odată că “prezentul cel mai neînsemnat are peste cel mai important trecut avantajul realității“, iar o astfel de credință nu poate fi respinsă cu ușurință. Desigur, această iluzie – înțelegerea noastră a trecutului, prezentului și viitorului – este foarte convingătoare pentru noi, dar este totuși o iluzie, și trăim cu ea în fiecare zi, în fiecare clipă, în mod continuu.

Cu secole în urmă, Sf. Augustin de Hippo, unul dintre cei mai influenți gânditori din lume, a fost, de asemenea, preocupat de fenomenul timpului și spațiului. “Cum se poate ca trecutul și viitorul să fie, căci trecutul nu mai este, iar viitorul încă nu este?” se întreba el. “În ceea ce privește prezentul, dacă ar fi mereu prezent și nu s-ar muta pentru a deveni trecut, timpul nu ar mai exista, ci doar eternitatea.”

În esență, aceeași întrebare ne apare și astăzi. Cei mai mulți dintre noi suntem convinși că realitatea înseamnă evenimentele din prezent. Este convingerea noastră fundamentală, de când eram copii, deoarece noi înțelegem realitatea momentului. Dar, am fost învățați să împărțim timpul în trecut, prezent și viitor.

Dar dacă percepția noastră despre timp și spațiu ne-a înșelat pur și simplu? O mare parte din gândirea noastră despre Univers –una în care trecutul a avut loc deja, viitorul va veni, spațiul este un gol imens și Universul nostru este singurul univers – ar putea fi greșită, spune celebrul fizician Brian Greene.

În viața noastră de zi cu zi, trăim timpul ca un flux continuu. Dar ar putea fi, de asemenea, util să ne gândim la timp ca la o serie de instantanee sau momente, iar fiecare eveniment să poate fi considerat ca desfășurându-se moment după moment. Și “dacă ne vom imagina toate aceste momente, sau instantanee, aliniate, fiecare moment aici, pe Pământ, fiecare moment al Pământului orbitând în jurul Soarelui și fiecare moment de-a lungul întregului Univers, am vedea fiecare eveniment care s-a întâmplat vreodată sau care se va întâmpla vreodată, de la nașterea Universului nostru odată cu Big-Bang-ul (în urmă cu 14 miliarde de ani), la formarea de stele din galaxia Calea Lactee, la crearea Pământului (în urmă cu 4,5 miliarde de ani), la apariția dinozaurilor și la evenimentele survenite pe Pământ astăzi“, explică Greene.

Nu aveți impresia că cineva incredibil de avansat tehnologic poate observa toate aceste mișcări (instantanee) în întregul Univers, atunci când au loc simultan? Atât trecutul, cât și prezentul și viitorul sunt reale și ele pot coexista simultan!

Dacă s-ar studia cu atenție opera lui Alvin Toffler, s-ar constata că fiecare om de pe planetă trebuie să acorde mai multă importanță perfecționării intelectuale pe parcursul întregii vieți.

Odată cu publicarea primei sale lucrări, „Șocul viitorului”, Toffler a creat o nouă disciplină, futurologia, bazată pe studiul schimbării și pe impactul pe care aceasta îl are asupra afacerilor și culturii. Grație lui Toffler, futurologia este considerată în prezent știința care definește forțele și tendințele care modelează viitorul în economia actuală, bazată pe informații.

Ideile lansate în opera deosebit de voluminoasă rămân în patrimoniul umanității și după ce mormântul îi va fi șters de pe fața pământului. Trecutul omenirii era prezentat foarte simplu, prin existența a trei valuri de civilizații.

Primul Val era reprezentat de agricultori, adică de comunități ce se mulțumeau relativ cu puțin. Al Doilea Val a însemnat o societate industrializată, a producției de masă, care luptă permanent pentru noi piețe de desfacere, lupta fiind dusă cu reclama sau cu mitraliera și unde mila față de agricultori rămâne bună doar de fațadă, prin campaniile electorale sau la televizor.

Războiul a trecut de la folosirea maselor de militari la utilizarea în masă și masată a mașinilor. Nu există milă nici pentru mediu, exploatarea sălbatică a solului și subsolului fiind împinsă la extrem. Economia Chinei comuniste de astăzi este un exemplu perfect în acest sens, prin cele peste trei miliarde de tone de cărbune arse în fiecare an și prin supraproducția de oțel și ciment. Al Treilea Val a pornit din SUA și Occident și înseamnă renunțarea la producțiile de mare serie sau la mărfurile cu valoare redusă. Mastodonții epocii comuniste dispar treptat sau mai livrează materii prime pentru fabricile de generației noi, cu un număr redus de angajați.

Fabricile cu producție de serie sunt împinse treptat spre țările cu forță de muncă ieftină. Acum contează doar tehnologiile de vârf și de serie mică. Acum au valoare creierele științifice, inovatoare, și nu masele de muncitori necalificați.

„O nouă civilizație este pe cale de apariție în viețile noastre, și peste tot oamenii orbi încearcă s-o oprească. Această civilizație nouă aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de muncă, de iubire și de viață, o nouă economie, noi conflicte politice și, dincolo de toate acestea o conștiință modificată. Elemente ale acestei civilizații noi există de pe acum. Milioane de oameni își acordă viețile cu ritmurile de mâine. Alții, îngroziți de viitor, preferă fuga disperată și zadarnică în trecut și încearcă să restabilească lumea muribundă care le-a dat naștere. Zorile acestei noi civilizații sunt cel mai exploziv fenomen din cursul vieților noastre.” (Alvin Toffler, „Al treilea val”, 1980).

Oricum, specialistul american observa că sunt regiuni cu viteze deosebite de dezvoltare, cum ar fi Singapore, și acestea reprezintă motorul progresului pentru întreaga umanitate. Micul stat asiatic a renunțat de multă vreme la producția de benzină pentru a trece la tehnologiile de vârf, cum ar fi aparatura medicală computerizată. Viitorul aparține celui de-Al Patrulea Val, unde nanoroboții și imprimantele 3 D vor rezolva probleme tehnice imposibile pentru om.

Toffler a inventat termenul „șocul viitorului” pentru a se referi la ceea ce se întâmplă cu o societate atunci când schimbarea se întâmplă prea repede. El a continuat tema în cartea ”Al treilea val”, în 1980. În timp ce descrie primul și al doilea val ca revoluțiile agricole și industriale, „al treilea val”, o frază pe care a inventat-o, reprezintă actuala informație, revoluția bazată pe calculator. În 1990 a scris „Puterea în mișcare”, de asemenea, cu ajutorul soției sale, Heidi. Ampla bibliografie a lui Alvin Toffler cuprinde și o carte intitulată „Consumatorii de cultură”, apărută încă din timpul administrației Kennedy.

În această lucrare Toffler a lansat ideea că opțiunea membrilor societății moderne pentru un anumit tip de creații artistice le consolidează individualitatea, protejându-i contra uniformizării și dezumanizării. Autorul observă, de asemenea, că aristocrațiile financiare nu se manifestă neapărat și ca niște elite culturale, amintind de faptul cum în America secolului XIX actorii teatrelor ambulante erau persecutați de poliție în rând cu vagabonzii. Ultima carte a lui Alvin Toffler este „Avuția în mișcare” (2006) și descrie noile oportunități de dezvoltare economică apărute în societatea de tip „al treilea val”.

Ideile lui Alvin Toffler, au avut efecte surprinzătoare și asupra evoluțiilor din cultura sfârșitului de secol. Toffler și-a exprimat multe dintre ideile sale în cadrul unui interviu acordat corporației australiene de radiodifuziune, în 1998. Între câteva dintre opiniile sale, el a spus că „societatea are nevoie de oameni care să aibă grijă de vârstnici și care știu să dea dovadă de compasiune și onestitate. Societatea are nevoie de oameni care lucrează în spitale, iar societatea are nevoie de tot felul de abilități care nu sunt doar cognitive, sunt emoționale, bazate pe afecțiune.

Opiniile sale despre viitorul educației, au fost relatate în cartea Șocul viitorului”. Unul dintre cele mai renumite citate ale sale este: „Analfabeții secolului 21 nu vor fi cei care nu știu să citească și să scrie, ci aceia care nu pot să învețe, să se dezvețe și să învețe din nou”.

Mai mulți lideri mondiali, printre care ultimul președinte sovietic Mihail Gorbaciov și fostul secretar general al partidului comunist chinez Zhao Ziyang, s-au declarat inspirați de scrierile sale și chiar l-au consultat în anii 1980. Scriitorul și futurologul american Alvin Toffler, a decedat la 27 iunie 2016, în Los Angeles, la vârsta de 87 de ani.

Previziunile lui Alvin Toffler pentru următorii 40 de ani au făcut înconjurul internetului în 2010, atunci când au fost lansate de „Toffler Associates”:

 

–       femeile vor dispune de o putere de decizie fără precedent, vor ocupa tot mai multe posturi importante, procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmând să atingă un nivel de neimaginat;

–       migrația musulmană către Occident se va amplifica, iar mersul la birou nu va mai fi de actualitate;

–       multe dintre previziunile lui Alvin Toffler, referitoare la rapiditatea transmiterii de informații, acceptarea mariajelor homosexuale și accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit în anii care au urmat;

–       Alvin Toffler a declarat că știința și tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulți oameni nu vor putea să „digere” acest aflux de informații și vor fi tentați să se „deconecteze” de la acest ritm de viață mult prea trepidant;

–       internetul de mare viteză va deveni o veritabilă normă în domeniu, iar videoconferințele, devenite deja o practică curentă în zilele noastre, le vor permite angajaților din viitor să nu mai meargă la birou și să lucreze din orice colț din lume;

–       dezvoltarea unor forme alternative de energie va crea „perdanți într-o lume post-hidrocarburi”, precum Arabia Saudită, Iran, Irak, câteva state din zona Golfului Persic, dar și Rusia și Venezuela;

–       fenomenul de îmbătrânire a populației va conduce la creșterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cu pensiile și cu îngrijirile acordate persoanelor în vârstă, iar sistemul american al asigurărilor de sănătate va înceta să existe în forma sa actuală;

–       Rapiditatea cu care vor fi transmise informațiile va determina omenirea să intre în era „petabyte-ului”, o unitate de măsură de stocare și de putere informatică superioară deja mult uzitatului gigabyte.

Cartea „Homo Deus – scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari ne prezintă o versiune mai puternică decât cea prezentată de către Alvin Toffler.

Am selectat zece fragmente care caută să ne rezume viitorul.

 

1. De unde plecăm: omenirea a reușit să țină în frâu foametea, molimele și războiul

 

Generație după generație, oamenii s-au rugat la toți zeii, îngerii și sfinții și au inventat nenumărate unelte, instituții și sisteme sociale – dar au murit în continuare cu milioanele de foame, din cauza epidemiilor și a violenței. Mulți gânditori și profeți au tras concluzia că foametea, molimele și războiul sunt parte importantă a planului cosmic al lui Dumnezeu sau a naturii noastre imperfecte și doar sfârșitul lumii ne va elibera de ele.

Cu toate acestea, în zorii celui de-al treilea mileniu, omenirea se trezește și conștientizează un lucru uimitor. Cei mai mulți oameni se gândesc rareori la asta, dar în ultimele câteva decenii am reușit să ținem în frâu foamea, molimele și războiul. Desigur, aceste probleme nu au fost rezolvate în totalitate, dar au fost transformate din forțe incomprehensibile și incontrolabile ale naturii în provocări ce pot fi gestionate.

 

2. Se moare mai mult de alimentație în exces decât de foame

 

(…) În majoritatea țărilor, alimentația în exces a devenit astăzi o problemă mult mai gravă decât foametea. Se spune că, în secolul al XVIII-lea, Maria Antoaneta ar fi sfătuit masele înfometate ca, în cazul în care rămân fără pâine, să mănânce cozonac. Astăzi, săracii urmează cu strictețe acest sfat. În vreme ce locuitorii bogați din Beverly Hills mănâncă salată de lăptucă și tofu la aburi (…), în mahalale și ghetouri săracii înfulecă prăjiturele Twinkie, pufuleți Cheetos, hamburgeri și pizza. În 2014, mai bine de 2.1 miliarde de persoane erau supraponderale, față de 850 de milioane care sufereau de malnutriție. Este așteptat ca jumătate din populația globului să fie supraponderală până în 2030. În 2010, foametea și malnutriția au ucis circa un milion de persoane, pe când obezitatea a ucis trei milioane.

 

3. De ce putem fi optimiști în lupta noastră cu epidemiile

 

Oamenii de știință concep de asemenea noi tratamente revoluționare, care acționează complet diferit față de medicamentele anterioare. De exemplu, în unele laboratoare de cercetare există nanoroboți, care într-o bună zi ar putea să fie introduși în sistemul nostru vascular, să identifice bolile și să ucidă agenții patogeni și celulele canceroase. Poate că microorganismele au o experiență cumulată de patru miliarde de ani cu inamicii organici, dar nu au deloc experiență în lupta cu prădătorii bionici, fiindu-le astfel de două ori mai greu să dezvolte mecanisme de apărare eficiente.

 

4. Zahărul a devenit mai periculos decât praful de pușcă

 

Din Epoca de Piatră până în cea a aburului și din Antarctica până în Sahara, fiecare om de pe pământ știa că vecinii ar putea să-i invadeze teritoriul în orice clipă, să înfrângă armata, să măcelărească populația și să-i ocupe ținutul. În cea de-a doua jumătate a secolului XX, această Lege a Junglei a fost în sfârșit încălcată, chiar dacă nu și abrogată.

În majoritatea regiunilor, războaiele au devenit mai rare ca oricând. În vreme ce în societățile agricole străvechi violența umană se făcea vinovată de circa 15% din decese, în cursul secolului XX violența a cauzat doar 5% din decese, iar la începutul secolului XXI este responsabilă pentru aproximativ 1% din mortalitatea globală.

În 2012, în lume au murit în jur de 56 de milioane de oameni; 620.000 dintre ei au murit din cauza violenței umane (războiul a ucis 120.000 de persoane, iar alte 500.000 au fost asasinate). În schimb, 800.000 s-au sinucis și 1.5 milioane au murit de diabet. Zahărul este acum mai periculos decât praful de pușcă.

 

5. Cunoașterea este noul petrol

 

Economia globală a fost transformată dintr-o economie bazată pe bunuri materiale într-o economie bazată pe cunoaștere. Înainte, principalele surse de avere erau bunurile materiale, precum minele de aur, lanurile de grâu și puțurile de petrol. Astăzi, principala sursă de avere este cunoașterea. Și, deși poți cuceri puțuri de petrol prin război, nu poți dobândi cunoaștere pe aceeași cale. Iată de ce cunoașterea a devenit cea mai importantă resursă economică, iar profitabilitatea războiului a scăzut, iar războaiele s-au limitat tot mai mult la acele părți ale lumii – ca Orientul Mijlociu și Africa Centrală – în care economiile sunt încă de modă veche, bazate pe bunuri materiale.

 

6. Abolirea Legii lui Cehov: nu cu toate pistoalele se trage

 

De-a lungul ultimilor șaptezeci de ani, omenirea a încălcat nu numai Legea Junglei, ci și Legea lui Cehov. Este vestită afirmația lui Anton Cehov conform căreia o armă care apare în primul act al unei piese de teatru va fi folosită în mod inevitabil în cel de-al treilea. De-a lungul istoriei, dacă regii și împărații făceau rost de o armă nouă, mai devreme sau mai târziu erau tentați să o folosească. Însă, după 1945, omenirea a învățat să reziste acestei tentații. Arma care a apărut în primul act al Războiului Rece nu a fost folosită niciodată.

Până în clipa de față ne-am obișnuit să trăim într-o lume plină de bombe și rachete nelansate și am devenit experți în încălcarea Legii Junglei și a Legii lui Cehov. Dacă aceste legi ne vor mai ajunge vreodată din urmă, va fi doar vina noastră – nu soarta ineluctabilă.

7. Cum funcționează terorismul

 

Cel puțin în trecut, terorismul a funcționat mai curând semănând teamă decât provocând pagube materiale însemnate. Teroriștii nu au de regulă forța necesară pentru a învinge o armată, a ocupa o țară sau a distruge orașe întregi.

Dacă în 2010 obezitatea și bolile asociate au ucis circa trei milioane de oameni, teroriștii au omorât în total 7.697 de persoane în întreaga lume, majoritatea în țările în curs de dezvoltare. Pentru americanul sau europeanul de rând, Coca-Cola constituie o amenințare mai periculoasă decât al Qaeda.

Dar cum reușesc teroriștii să domine știrile și să schimbe situația politică în întreaga lume? Provocându-și dușmanii să reacționeze disproporționat.

În esență, terorismul este o reprezentație. Teroriștii regizează un spectacol violent înspăimântător care pune stăpânire pe imaginația noastră și ne dă senzația că alunecăm în haosul medieval.

Drept urmare, statele se simt adesea nevoite să reacționeze la teatrul terorist prin exhibarea securității, orchestrând vaste demonstrații de forță, precum persecutarea unor populații întregi sau invadarea altor țări. În majoritatea cazurilor, această reacție exagerată în fața terorismului este o amenințare mult mai mare la adresa siguranței noastre decât terorismul.

Teroriștii sunt aidoma unei muște care încearcă să distrug un magazin de porțelanuri. Musca e atât de firavă, încât nu poate clinti nici măcar o ceșcuță de ceai. Așa că găsește un taur, intră în urechea lui și începe să bâzâie. Taurul înnebunește de teamă și furie și distruge magazinul de porțelanuri. Exact asta s-a întâmplat în Orientul Mijlociu în ultimul deceniu.

 

8. Care va fi proiectul omenirii fără de care specia noastră nu va supraviețui

 

Un proiect esențial va fi protejarea omenirii și a planetei în ansamblu de pericolele inerente propriei noastre puteri. Am reușit să ținem sub control foametea, molimele și războiul mai ales datorită creșterii noastre economice fenomenale, care ne asigură hrană din belșug, medicamente și energie și materii prime. Totuși, aceeași creștere perturbă echilibrul ecologic al planetei în nenumărate feluri, pe care abia am început să le explorăm.

 

9. Țintele următoare ale omenirii: nemurirea, fericirea și îndumnezeirea

 

Întrucât ne-am asigurat un nivel de prosperitate, sănătate și armonie fără precedent și, luând în considerare antecedentele noastre și valorile noastre actuale, următoarele ținte ale omenirii vor fi, cel mai probabil, nemurirea, fericirea și îndumnezeirea. Întrucât am redus mortalitatea cauzată de foamete, boli și violență, ne vom propune acum să învingem bătrânețea și chiar moartea. Întrucât i-am salvat pe oameni din ghearele sărăciei lucii, ne vom propune acum să-i facem cu adevărat fericiți. Și întrucât am ridicat omenirea deasupra nivelului animalic al luptelor pentru supraviețuire ne vom propune acum să-i preschimbăm pe oameni în zei și să-l transformăm pe Homo Sapiens în Homo Deus.

 

10. Cea mai mare provocare a viitorului: o lume în care moartea nu mai există

 

Întrucât creștinismul, islamismul sau hinduismul au insistat că sensul existenței depinde de soarta noastră în viața de apoi, au considerat că moartea este o parte vitală și bună a lumii. Oamenii mureau fiindcă aceasta era porunca lui Dumnezeu, iar clipa morții era o experiență metafizică sacră, plină de semnificații.

Când un om era pe cale să-și dea ultima suflare, era momentul să fie chemați preoții, rabinii și șamanii; să-și facă bilanțul vieții și să-și îmbrățișeze adevăratul rol în univers. Încercați să vă imaginați creștinismul, islamismul sau hinduismul într-o lume fără moarte – care este, de asemenea, o lume fără rai, iad sau reîncarnare.

Pregătirea pentru viitor va necesita o serie de abilitați eclectice, de aceea formarea profesională și vocațională va deveni încă și mai flexibilă. Se va pune accent mai puțin pe ceea ce știe cineva, ci pe ceea ce este dispus să învețe. Va conta deci din perspectiva productivă adaptabilitatea, flexibilitatea, capacitatea de a pune întrebări inteligente, curiozitatea, spiritul critic și de analiză obiectivă, creativitatea și o minte deschisă. Toate după cum se poate remarca sunt competente non-specifice! Sigur, aceasta nu înseamnă ca nu va fi necesară pregătirea profesională doar că accentul va cădea diferit.

Experiența profesională va conta în continuare ca expresie a propriilor abilitați de a rezolva probleme, dar nu și ca expresie directă de input direct. Se vede deja că accesul la informație este cvasi-universal și extrem de facil: procesul de democratizare a educației la nivel de masă va continua, oricum marile universități străine, chiar cele de top, oferă deja platforme de studiu online de tip MOOC (Masive Online Open Courses) iar acesta este doar începutul.

Adaptarea este o transformare interioară care are loc pentru a răspunde pozitiv anumitor cerințe exterioare. Este sinonimă cu acomodarea, deprinderea si obișnuirea cu un anumit lucru. Adaptarea indică o relație armonioasă între realitatea personală interioară și mediul înconjurător. Adaptarea socială se face prin schimbarea minții și a comportamentului, în funcție de cerințele mediului social. În funcție de calitatea lucrului sau a mediului la care omul se adaptează, aceasta adaptare poate fi folositoare sau dăunătoare vieții sale.

 

Trendurile pentru viitorul apropiat sunt axate pe tehnologie ce vine în sprijinul vieții:

1. Minimalismul și simplitatea:

Vom ceda impulsului și vom înlocui dezordinea cu calitatea. Ne vom îndrăgosti de lucrurile elegante și minimaliste, cu performanțe ridicate, dar cu un design simplu.

2. Societatea fără vârstă:

Generația Baby Boomers acceptă potențialul tehnologic, în loc să îl excludă. Fiind conectați, învățând, creând, lucrând mai îndelungat și fiind mai conștienți cu ajutorul tehnologiei, putem sfida ipotezele îmbătrânirii.

3. Inteligența artificială (AI) și antrenorii inteligenți:

Roboții învață nu numai din limbajul nostru, dar și de la noi, ajungând  în cele din urmă să fie antrenori inteligenți pe baza a ceea ce au înțeles din comportamentul nostru.

4. Amplificarea trăirilor:

Pe măsură ce activitățile noastre intră tot mai mult în rutină, folosim tehnologia pentru evadare și amplificarea trăirilor. Experiențele de „mixed reality”, ce îmbină realitatea virtuală și realitatea augmentată, ne vor ajuta să percepem mai intens divertismentul, călătoriile sau sportul.

5. Căutătorii de povești:

Tendința de dezvoltare personală este amplificată în condițiile în care mulți dintre noi folosim tehnologia pentru a valorifica fiecare minut al vieții noastre.

6. Următoarea generație de dispozitive portabile:

Vom migra de la accesorii de monitorizare portabile, la senzori care pot detecta starea de spirit sau condiția fizică și care sporesc performanța și ritmul de învățare. Pastilele digitale sau dispozitivele ingerabile, care sună a ficțiune, intră pe piață.

7. Familia rețea:

Vom vedea creșterea familiilor conectate la rețea, folosind tehnologia pentru  învingerea  provocărilor emoționale, financiare, chiar și fizice.

8. Experiențele multisenzoriale:

Gustul, mirosul și simțul tactil se îmbină cu stimulii vizuali pentru a crea o experiență multisenzorială.

9. Nanotehnologia în televizorul nostru:

Nanotehnologia, în special particulele Quantum Dot, va fi următorul nostru superstar pe segmentul televizoarelor. Ne așteptăm ca aceasta să genereze o revoluție în generația următoare de tehnologie, în materie de televizoare, dar și de sănătate.

10. Tehnologia tăcută pentru purificarea minții:

În ziua de astăzi, ne verificăm telefoanele în medie de 80 de ori pe zi, dar aceeași tehnologie ne va ajuta în curând să scăpăm de acest act. Nu trebuie să ne deconectăm, deoarece tehnologia tăcută, precum cea Gear IconX, oferă finalitatea produsului conectat, însă totodată deconectat.

 

Sensul vieții este apreciat după modul cum te folosești de viață și în ce o transformi. Noi singuri decidem în ce constă sensul vieții noastre, ceea ce înseamnă că într-o oarecare măsură noi îl dominăm. Și nu există vreo putere exterioară care să ia decizii în locul nostru, susține Noam Chomsky.

După ce a fost înviat, Isus i-a dezvăluit apostolului Ioan că unii oameni fideli „vor domni ca regi peste pământ“ (Revelația 1:1; 5:9, 10). Aceasta este o veste încurajatoare, deoarece omenirea are nevoie cu disperare de o guvernare bună. Previziuni făcute de Paul Amadeus Dienach despre anul 3400 vin să susțină afirmațiile trecute din revelație – Epoca de aur se instaurează pe Terra. Oamenii muncesc doar 2 ani din viața lor, între vârsta de 17 și 19 ani. Valorile morale se schimbă. Nu mai există criminalitate și oamenii nu își mai măsoară succesul în lucruri materiale, ci pe calea dezvoltării valorilor interioare. Populația de pe Terra nu depășește un miliard de locuitori, iar nașterile sunt controlate.

Oare când mergem cu spatele la viitor?! Atunci când ne lăsăm afectați de trecut, atunci când nu îi înțelegem prețioasele lecții și rămânem blocați efectiv într-un moment temporal care nici nu mai există din punct de vedere fizic, ci doar mental și/sau emoțional.

Poate că este important să păstrăm anumite repere din trecut, dar ce se întâmplă atunci când ele nu ne mai susțin?! Ce se întâmplă când trecutul nu ne mai mulțumește și vrem să ne schimbăm pe noi înșine și, implicit, viitorul nostru care va deveni la un moment dat trecut?! Cum putem realiza această schimbare?

Consider că putem realiza această schimbare, aceea de a merge cu fața către viitor și cu spatele către trecut de această dată, prin conștientizarea permanentă a gândurilor noastre care, apropo, se transformă în acțiuni, și alegerea acelor gânduri care ne susțin în demersul important al schimbării noastre.