Latinizarea  este  doar  o  improvizaţie,  mai  simplu, o mare minciună pe care oamenii educaţi din vremea  Umanismului  şi  Renaşterii  au  acceptat-o ca pe un adevăr.  

După întunecatul Ev Mediu, războaie şi mari migraţii ale popoarelor, europenii nu aveau o fundaţie solidă pe care să clădească o cultură   europeană.   Aşa   că   generaţiile   care   au urmat până în zilele noastre au luat instinctiv de bun   totul,   l-au   dezvoltat   prin   improvizaţii   în diferite institute ştiinţifice şi, prin sistemul educaţional, l-au răspândit în rândul populaţiei.

O minciună este răspândită, complet inconştient, pur şi simplu pentru că nu este cunoscut adevărul. 

Nu se poate ajunge la adevăr prin reproducerea minciunii, ci prin cercetare. Cercetarea fiind grea şi dificilă, cel mai uşor pentru cei angajaţi în instituţii ştiinţifice este să reproducă   o   minciună   acceptată   deja.   Aceasta aduce poziţie şi prosperitate pe linie profesională, ca şi bani pentru existenţă.
Bazele acestei false învăţături este afirmaţia potrivit  căreia  Imperiul  Roman  a  durat  1000  de ani  şi,  aşa  solid  şi  puternic,  cu  o  administraţie bine dezvoltată şi centre educaţionale în diferite părţi ale Imperiului, cu o cultură recunoscută, cu colonizare,   crease   condiţiile   pentru   a   face   din latină limba dominantă în întreg Imperiul.
Analiza  pe  care  am  făcut-o  şi  argumentele  la care am ajuns fără dubii confirmă faptul că latinizarea  este  o  casă  fără  fundaţii,  nici  în  cer, nici pe pământ.

_______
Fragment din cartea
„Scurtă istorie descriptivă despre originea makedon-armânilor (de la preistorie până la colonizarea Daciei)”
De Branislav Stefanoski-Al Dabija,
CNI CORESI, București, 2011, 
Traducere de Eugen MATZOTA