Charles Darwin, Desmond Morris și comportamentul uman,
de Corina Gheorgheza
ALTCULTURE MAGAZINE ● 80 ● 4/2024
Îți place
și poți
AJUTA?
VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Comportamentul uman a fost mult timp un subiect de fascinație și studiu, numeroși savanți contribuind la înțelegerea comportamentului uman. Printre aceștia, Charles Darwin și Desmond Morris se remarcă prin contribuțiile lor semnificative și, examinând munca lor, putem face câteva paralele care evidențiază evoluția gândirii cu privire la comportamentul uman, de la teoriile fundamentale ale lui Darwin până la perspectiva etologică a lui Morris și nu numai.
Charles Darwin, cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa revoluționară „Despre originea speciilor”, a revoluționat înțelegerea evoluției biologice. Teoria selecției naturale a postulat că speciile evoluează în timp prin supraviețuirea și reproducerea indivizilor cu trăsături avantajoase. Acest concept are implicații profunde pentru înțelegerea comportamentului uman.
Teoria lui Darwin sugerează că, comportamentele care contribuie la supraviețuire și succesul reproductiv sunt probabil transmise de-a lungul generațiilor. Aceasta include nu numai trăsăturile fizice, ci și comportamente precum cooperarea, competiția și selecția partenerului. În „Expresia emoțiilor la om și animale”, Darwin a susținut că multe emoții umane și expresiile lor sunt universale și au origini evolutive. De exemplu, expresiile faciale, cum ar fi zâmbetul și încruntarea, sunt observabile în cadrul diferitelor culturi și pot fi urmărite până la strămoșii comuni.
Pe de altă parte, Desmond Morris, zoolog și etolog, renumit pentru lucrarea sa „The Naked Ape”, în care a examinat oamenii prin prisma comportamentului animal, s-a bazat pe cadrul evolutiv al lui Darwin, dar s-a concentrat mai mult pe comportamentele specifice și structurile sociale ale oamenilor ca specie de primate. Morris a subliniat că, pentru a înțelege comportamentul uman, trebuie să-l studiem în contextul celor mai apropiate rude ale noastre animale. Comparând comportamentul uman cu cel al altor primate, Morris a evidențiat asemănări în structurile sociale și comportamentele de împerechere și practicile parentale. Abordarea etologică a lui Morris a implicat observarea oamenilor în diferite setări sociale pentru a înțelege comportamentele înnăscute. Această metodă a oferit perspective asupra fenomenelor precum teritorialitatea, îngrijirea și jocul, care sunt comune atât la primatele umane, cât și la primatele non-umane.
De asemenea, Morris a susținut că multe comportamente umane moderne sunt mai degrabă adaptări la mediile sociale decât imperative pur biologice. El a explorat modul în care practicile culturale evoluează și influențează comportamentele, sugerând că, în timp ce structura noastră biologică oferă o bază, evoluția culturală modelează expresiile specifice ale comportamentului.
Lucrările lui Darwin și Morris oferă astfel un continuum în studiul comportamentului uman, de la origini evolutive până la observații etologice. Psihologia modernă și știința comportamentală continuă să se bazeze pe aceste fundații, încorporând perspective din genetică, neuroștiință și antropologie.
Psihologia evoluționistă modernă provine direct din teoriile lui Darwin, explorând modul în care principiile evolutive precum adaptarea, selecția sexuală și selecția rudelor influențează comportamentul uman contemporan. Cercetătorii examinează astfel modul în care mecanismele antice de supraviețuire se manifestă în contexte moderne, cum ar fi asumarea de riscuri, legăturile sociale și agresivitatea.
Etologia și sociobiologia, influențate de munca lui Morris, studiază baza biologică a comportamentului social la oameni și alte animale. Acest domeniu interdisciplinar analizează modul în care presiunile evolutive modelează comportamentele sociale, de la altruism și rezolvarea conflictelor până la comunicare și ierarhiile sociale.
Pe de altă parte, neuroștiința a adăugat o nouă dimensiune înțelegerii comportamentului, explorând modul în care structurile și funcțiile creierului se leagă de perspectivele evolutive și etologice. Studiile asupra circuitelor neuronale, hormonilor și neurotransmițătorilor oferă o înțelegere mai profundă a comportamentelor precum empatia, agresivitatea și luarea deciziilor.
Explorând aceste paralele, obținem astfel o înțelegere mai bogată și mai nuanțată a motivului pentru care ne comportăm într-un anumit fel, o înțelegere înrădăcinată în principiile fundamentale ale evoluției și în observațiile detaliate ale etologiei.