Regressus ab uterum – ALTCULTURE MAGAZINE ● 3 /2024
De Călin Hîrza
Îți place?
POȚI AJUTA?
VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Intervenții conceptuale
Nu există familie în care să se pună accent pe educație, să nu se iște conflicte între părinți și copii, conflicte între generații, cel puțin nu încă, nu în acest stadiu al evoluției umanității. Cu toată durerea ce o provoacă, ele sunt firești. Cât de tare alegi să te apleci asupra interioarelor tale, pentru a le observa, conștientiza, spre a le rectifica, depinde de tine și de intenția directă de a te perfecționa ca ființă umană și, de ce nu, ca suflet astral. Rezolvarea acestor elemente, de natură a te face anxios, echivalează cu eliminarea unor semințe rele.
Dacă vrei, este o forma de euharistie, exorcizare, iar acest exercițiu nu contribuie doar la realizarea personală a sinelui superior, ci și la restaurarea părinților și chiar a bunicilor noștri, fie ei în viață, fie trecuți la Orientul Etern. Acest „regressus ab uterum” este necesar a fi permanentizat în calea evoluției spirituale, căci viața ne aduce zilnic elemente ce trebuie degroșate. Ascensiunea trăitorului în căutările sale reprezintă posibilitatea de dizolvare în Unu a dihotomiei dualității dintre Cer, văzut ca Soare și Pământ, între esențele lor masculine și feminine, în care filiația este prezentă încă din stadiu embrionar.
Reprezentările arhetipale fac posibil un alt tip de înțelegere, la un alt nivel. Roba nefolositoare a eului inflamat egotic lasă ființa străpunsă de manifestarea sacrului, iar aici și doar în acest context inițiatic, chemarea de sus văzută ca Anamnesis aduce reamintirea, restaurarea Cuvântului Pierdut.
Această posibilă pătrundere are loc prin medierea Maicii Pământești, prin Adamah, prin grotă, prin Camera de chibzuință. Reîntoarcerea inițiatică la Unu și prin unitate la embrion, are ca punct culminant dragostea mistică necondiționată de elementele creației. Nivenul robei egotice este străpuns de aspirația metafizică a opusului contopindu-se în trupul ude lumină al celuilalt la toate nivelurile psihice. Rezultatul va transcende profanul de fiecare dată. Omului de rând îi pare ridicolă această descătușare, cu toate că în lipsa ei încep să se manifeste vizibil slăbiciunile obscure ale psihicului.
Vechea parteneră întruchipa chipul răcelii, manifestându-se glacial, chiar și fără voia ei. Chipul reconstituit în forul interior era acum aplatizat, fără forme și fără determinări sau rezultate. Soția, dominată în exterior de aspectul înșelător al fructului copt, aromatic, atractiv și versatil, reține absconsă „mireasma copilei tăinuite”, ca esență arhetipală a inocenței.
Mama, în schimb, este reflecția sinelui copilului, fiind totodată și punct al posibilităților sale de acțiune. Ne gândim în realitate cine este ea ca ființă de lumină, aplicând regresul seminței primordiale departe de condiționările date de statutul celei ce a procreat.
De aceea, reîntoarcerea în pântecul matern este și sub acest aspect esențială. Trăitorul reprezintă prin sine ca individualitate o identitate arhetipală, aflat în pregătirea sa de a-și guverna propriul microcosmos și, în formare, de a se reintegra în spiritul cosmic. Această obținere arhetipală a nemuririi, din punct de vedere psihologic, presupune descoperirea acelui „dincolo de conștiință” indeterminabil sub o altă formă.
Alter-egourile sunt înlănțuite de realitate. Manifestarea arhetipului anima-animus poate fi percepută doar de conștiință ca o realitate înspăimântătoare, fiindcă în realitate nu este așa.
Acest „regressus” transferă ființei umane o altă formă de existență. Acesta poate fi motivul unei reîntoarceri în embrion, pentru că omul are nevoie de a-și conștientiza sămânța și a afla esența intimă a ceea ce este el cu adevărat. Această modalitate de restaurare este o formă a unei conștiințe sociale și culturale reale, extinse și, în plus, lipsite totalmente de stringuri spațiale și temporale. Intervin, în drumul nostru inițiatic, consecințele unei copilării confuze, ratate prin neajunsuri sau constrângeri sociale și familiale.
Toate acestea, așa cum afirm, pot fi restaurate, iar sămânța – reactualizată. Abordarea sinceră a vieții poate porni doar din elementul origineDe Călin Hîrza. Procesul de restaurație trebuie lipsit de frică sau furie. Mediul propice în acest scop este un spațiu de acceptare totală, unde lipsa de judecată este element esențial, în cuprinderea căruia să descoperim liniștea iubitoare necesară pentru a ne reîntoarce la forma noastră primară.