Desfrâul merelor coapte – ALTCULTURE MAGAZINE ● 71 ● 7/2023
De Eugen D. Popin
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
I. Desfrâul merelor coapte *
Motto: „Și eu am citit în ochii tăi că tu nu iubești
pe nimeni”
Michel Houellebecq
IUBIRE PUSTIE – sună bineînțeles straniu
Ca și cum diminețile ar fi nopți
În care se nu întâmplă nimic
Iar culorile curcubeului sunt albe
Escaladezi o stâncă să vezi dincolo
Nimic nu te leagă de ea
Muști din mărul acru
Așteptând gustul miracolului
CE-I AIA IUBIRE – iubirea
De care oamenii se cramponează –
Deseori – doar închipuiri inerte
De obicei găselnițe jenante
Știu e imposibil să te conving
Cât de dureroasă poate fi ea uneori
Oricum tu n-ai să renunți
La genul tău de iubire impasibilă și rece
SĂRUTUL TĂU ofilit și abstract
Era falsă seducție și lasciv ieftin
Cu certitudine împovărat
De premizele dramei tale de neînțeles
În loc să fi lăsat decepțiile
Să prindă contururi concrete
Reușeai să înfățișezi aparențe
Uitate undeva în neființa incertitudinilor
DIMINEȚILE NOASTRE erau de fapt ciudate
Aveam impresia că trupul meu era
Un soi de dependință în care intram
Ca să am de unde ieși
Privirile tale indiferente reușeau
De fiecare dată să alunge până și iluzia
Pe care o ascundeam de obicei
Sub pragul dormitorului
ERA DE NEÎNȚELES pentru tine
Imposibil să simți verbul a tânji
Independent de toane
Ori de cei doi adolescenți înfierbântați din casa scării
Vâltoarea aceea era jenantă inutilă
Lipsită de persuasiune
Cu mult mai emoționante
Erau rochiile tale din mătase roz
NU AM ÎNȚELES oricum era inutil
Câtă prezență eram pentru tine
Și ce însemna fierbințeala trupului meu
Încins pătimaș nepotolit
Refuzam să iau în seamă picăturile reci
Care se scurgeau din tăcere
Pe buzele tale impasibile
Eu te căutam utopic în nemărginire
CA SĂ ÎNȚELEGI trebuie
Să-i faci loc celui dinlăuntru
Chiar dacă nu-l văd cei din jur
Faptul e fără importanță
Lasă-l pe el să aleagă gândurile
Care vor stărui blând asupra-ți
Iar mai apoi te vor înfățișa
Îngăduitor tăcerii și aurorei
AU RĂMAS câteva nimicuri
Despre care nu știe nimeni
Au fost totuși ale noastre
Nesemnificative indiferente
Mângâierile vântului
Înserări împotmolite în memorie
Îmbrățișările ramurilor
Desfrâul merelor coapte
De Eugen D. Popin
PLATONICUL E CEVA caduc și răsuflat
Mai cu seamă când vine din rărunchi
Căci bietul n-a ajuns să se actualizeze
La mersul vremilor și al loft-urilor
Să iubești dureros și făr’ de margini
E ridicol și out și încă ceva pe deasupra
Ce-i aia să visezi la fecioara bălaie
În loc să te amuzi între două brunete voluptuoase
NICICÂND n-am văzut dincolo de oameni
Nici n-am încercat să-mi fac impresii
Despre cum ar fi ei dincolo de cuvinte
Nici dacă ar putea fi altfel decât îi vedeam
Sigur acum trebuie să accept faptul
Că am fost sedus de naivitatea mea
Iar de-acum dezamăgirea e fără rost
Mâine o voi lua de la capăt
AM DĂRUIT – precum arborele
Naiv firesc și simplu
Așezând dinainte-ți
Văzutul și nerostitul
S-a dovedit însă a fi prea puțin
Iar în dialectica ta ceva neînsemnat
În cele din urmă vântul toamnei
A luat cu sine frunzișul însingurarea
NU-MI AMINTESC… dar nu cred
Să ne fi iubit vreodată pătimaș
Dezbrăcați de pudoare și decență
Tulburându-ne nebunește unul pe altul
Când se întâmplă așa ceva
Iubirea se revarsă neprefăcută
Iar divinul însuși
E-ngemănarea trăirii
PENTRU TINE masculul este ceva abstract
De care poate ai ori mai degrabă nu ai nevoie
Iar potrivit nu doar convingerilor tale
Condus neîndoielnic de infamul său falus
Faptul că am ajuns în mundan
Înzestrat cu păcătosul viril
Mă constrânge să mă consolez așadar
Că pentru tine sunt doar un personaj modest din scenariu
De Eugen D. Popin
CONCENTRICITATE
Nimic nu e întâmplător
Nici o întâmplare nu e aleatorie
Chiar dacă suntem convinși
Că totul este întâmplător
Ne vom amăgi cu seninătate
Căci nu vom fi ajuns la starea
Să con-simțim transcendentul
Să cugetăm în lăuntrul din noi
Neputincioși să ne acceptăm
Așa cum suntem noi cei adevărați
Cu rătăciri și vinovății
Părăsiți deseori de noi înșine
Iar câtă vreme
Vom fi noi înșine deșertul
Nesocotind calea întoarcerii
Smerenia și iertarea
Nimicul va fi o întâmplare
* din volumul biling român-german „ULTIMUL SURÂS” sau desfrâul merelor coapte / „DAS LETZTE LÄCHELN“ oder die Ausschweifung reifer Äpfel editura Cappas Press, 2023
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
