Reîntoarcerea la peșteră – ALTCULTURE MAGAZINE●66●2/2023
De Corina GheorgheZA
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
„Peștera în care te temi să intri deține comoara pe care o cauți” – Joseph Campbell
Procesul de individuare este un proces fundamental al vieții prin care o persoană integrează părți disparate ale sinelui într-un întreg. Individul trebuie să angajeze toate aspectele psihicului său, chiar și cele de care se teme.
Iată câteva citate ale lui Carl Jung care reflectă această sensibilitate:
„Un om care nu a trecut prin infernul pasiunilor sale nu le-a biruit niciodată.”
„Sarcina omului este să devină conștient de conținutul care se ridică din inconștient.”
„Inima noastră strălucește, iar neliniștea secretă roade la rădăcina ființei noastre. Confruntarea cu inconștientul a devenit o problemă de viață pentru noi.”
„Nu există nicio revenire la conștiință fără durere.”
„A confrunta o persoană cu propria sa umbră înseamnă să îi arăți propria lumină.”
„Omul nu devine iluminat imaginându-și figuri de lumină, ci făcând întunericul conștient.”
„Viziunea ta va deveni clară numai atunci când vei putea privi în propria ta inimă. Cine se uită afară, visează; cine se uită înăuntru, se trezește.”
De Corina Gheorgheza
Aproape fără excepție, poveștile pe care le scriem implică un personaj sau personaje care experimentează o călătorie psihologică. Acea împletire a ceea ce se întâmplă la începutul poveștii și modul în care aceasta influențează atitudinile unui personaj, este cea care conferă poveștilor noastre bogăție, profunzime și sens. Noi înșine, ca scriitori, mergem prin propria noastră călătorie psihologică în detalierea poveștilor noastre. Și de multe ori, pentru a dezgropa diamantele din imaginația noastră, trebuie să pătrundem în adâncurile propriilor suflete și să intrăm în peșterile noastre cele mai adânci și întunecate, pentru că acolo ne vom găsi comoara.
Peșterile au semnificații diverse. Ele simbolizează feminitatea, inima lumii, inconștientul, o intrare în lumea telurică sau un prag către un alt tărâm.
Oamenii se gândesc în general la peșteră ca la o lume subterană umedă, întunecată și misterioasă, cu secrete înfricoșătoare. Este o lume a misterului care se crede că este stăpânită de unele entități magice. Este o lume necunoscută nouă, care ne insuflă o imagine a întunericului în mintea noastră.
Din cele mai vechi timpuri, ființele umane au trăit în peșteri, ascunzându-se de vântul aprig, de ploaie și de frig. Bărbații primitivi au desenat imagini pe pereți pentru a-și celebra vânătoarea și victoriile. În plus, peștera a fost folosită ca ascunzătoare, mănăstire, bază militară, mormânt sau loc în care oamenii și-au abandonat părinții bătrâni și muribunzi. Peștera a jucat, de asemenea, un rol în ritualurile magice din epoca preistorică. Peștera era un loc potrivit pentru îngroparea morților și astfel a fost considerată „lumea morților”.
Se spune că peștera reprezintă arhetipul Mamei. Ideea care stă la baza arhetipului Mamei este că Mama oferă protecție. Potrivit lui Jung, Mama întruchipează autoritatea magică, înțelepciunea, sublimitatea, bunăvoința, îngrijirea, creșterea și îmbogățirea. Este locul transfigurării și regenerării magice. Este instinctul sau impulsul de a da ajutor, precum și secretul, ascunderea, întunericul, abisul, lumea morților, devorarea, seducția, otrăvirea, frica și ceva ce nu poți evita. Peștera caldă, reconfortantă și rotundă seamănă cu pântecul unei mame și oferă refugiu celor care caută să se ascundă; cu toate acestea, este întunecată și terifiantă. Astfel, ca și figura lui Ianus, peștera are două fețe.
Eliade a observat că toate peșterile erau sacre și se credea a fi pântecele pământului în care toate ființele se nasc în viață. Prin urmare, o peșteră poate fi văzută ca Centrul Sacru al Vieții. O peșteră seamănă cu burta rotundă a unei mame însărcinate. În interiorul pântecului, o nouă viață așteaptă, pregătindu-se să iasă în lume. În mod ideal, cu excepția cazului în care apar unele traume prenatale, uterul este un loc reconfortant la fel ca peștera. Acesta nu este ceva care trebuie să ne fie predat sau insuflat, ci este un sens derivat dintr-o acumulare de experiențe ale oamenilor încă de la începutul omenirii.
De Corina Gheorgheza
Peștera este un spațiu cald, reconfortant, unde oamenii se refugiază. Mai mult, o peșteră este un loc al posibilităților. Copiii fac peșteri sau cazemate când se joacă cu nisip și aici se naște ceva nou. Cu toate acestea, are nevoie de concepție, ca și în cazul procesului de naștere. Concepția este posibilă atunci când contrariile sunt unite. A intra într-o peșteră și a ajunge la centrul sacru unde are loc această uniune, înseamnă transcendență față de ceea ce este cunoscut. Intrând în peșteră, puteți concepe mental o posibilitate cu totul nouă din adâncul sufletului. Lumea, viața, natura și spiritul oferă experiența feminină – spontaneitate, îmbogățire, protecție și căldură.
Cu toate acestea, peștera întunecată este și locul unde trăiesc monștri misterioși. Este mama vieții și a inconștientului și pentru că este locul în care sacralitatea se întâlnește cu umanitatea, zeii sau salvatorii revin la viață în peșteră. Este feminină și se referă la pântecele Mamei Pământ și la protectorul său. În același timp, peștera este locul în care morții sunt îngropați și pot reveni la viață. Este un loc de mister, proliferare și renaștere. Omenirea a luat ființă în peșteră și se întoarce pentru a fi îngropată în mormântul de piatră.
Peștera reprezintă o lume necunoscută nouă; adică inconștientul. Când intrăm în peșteră, ne confruntăm cu ceea ce nu am mai văzut până acum.
Peștera nu este artificială; este o cavitate formată din fenomene naturale. Intrarea îngustă pare mică dar, odată ce trecem prin ea, spațiul vast din interior ne uimește pe toți. Este un loc mistic ascuns de noi. Oamenii studiază peșterile pentru că ar dori să afle mai multe despre ceea ce se află în pământ și despre ei înșiși. Peștera reprezintă inconștientul și intrarea lui este o punte către conștiința noastră. Este locul în care viața și moartea se repetă. Moartea este o parte integrantă a nașterii unei lumi noi, iar peștera oferă un spațiu pentru naștere. Este locul ritualurilor de trecere, integrare și autorealizare. Peștera ne călăuzește spre descoperirea propriului adevăr, iar aceasta este puterea unui simbol.
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
