la o lemonadă… – ALTCULTURE MAGAZINE●66●2/2023
de corina dașoveanu
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Monșer, dacă ești amabel, la Șosea!, zise Nae chiristigiul cu tot neamul urcat de-a valma într-o trăsură de piață.
Mă cam strânge gulerul, Sițo, trebuia să mi-l dai p-ăla vechiu’, ăsta îmi face bube la gât.
Bonsoar, coane Nelule, și noi la plimbare, că ne-a rupt căldura. Matale ori ai închis prăvălia? Nu mai ai mușterii?
Sițo, ține de Merabela că cade din trăsură, unde caști gura? De, cald, monșer, cine dracu’ își mai repară ciubotele în august? Bonsoar, bonsoar, ne mai vedem, ne mai vedem…
Al dracu’ ce legătură de gât avea, de catifea verde, cine s-o fi milit de el? Văzuși, fă, că nici nu mă băgă în seamă? Ludovice, șterge-ți mucii, tâmpitule, că mă faci de râs, te vede lumea și ‘ce că nu te-am educat!
Ia uite, fă Sițo, ce de lume bună ieși astă seară, ți-am zis eu că sâmbăta asta trebuie să ieșim inevitabil, că de săptămâna viitoare se întorc domnii.
Când dracu’ se duse și vara asta, frate? Că mai ieri parcă cumpărai lemnele ălea-n primăvară de la Tecuci? ‘Ț-aduci aminte, Sițo, că d-aia te-am luat, fă, și pe tine la Tecuci, să te mai scot în lume, să te plimb ca pe-o prințesă, să nu-mi mai zici că pun coada pe spinare și plec și te las singură cu ciurda de copii o săptămână și io-mi încur caii cu cine știe ce muieri la dracu’n praznic…
Aaaaa, bonsoar, madam Caliopi! Ați ieșit cu bicicleta la Șosea? Frumos, frumos! Aveți grijă să nu vă loviți la piciorușe de vreun bolovan!
Ha, ha, ha! Ia uite și asta ce nas pe sus are! Parcă nici nu zici c-o răstoarnă toată mahalaua după ce s-a dizvorțat…
Ce dicolteu are a dracu’ ștoarfă, de mai era nițel și i se vedea buricul. A ieșit la „cules”…
Taci, fă, că nu-nțelege ăștia micii ce e aia dicolteu…
Sițo, nădușii de tot, bine că îmi dăduși cămașa a groasă! Păi da, că p-aialaltă îți fu lene s-o speli, cine să mai stea la taclale toată ziua cu Niculina lu’ Firică peste gard? V-ați găsit, amândouă, două proaste! Puneți voi lumea la cale, că dacă nu tocați voi tot ce se-ntâmplă în casele oamenilor într-o zi, crapă ficații-n voi!
Ooooo, bonsoar la familia Ciuce! Ce mai faceți? Eu, ca de obicei, cum mă știți, mi-am scos doamna la o plimbare, la o lemonadă, așa… că ne plictiseam…
Ce rânjea ăla fasolele așa la tine, Sițo? Și tu ce te roșiși așa la față? Ori ai ceva să-mi spui? Ce însemnează asta? De când îl știi tu pe Sile Ciuce, ă? A, acu’ taci?
Ce căldură, fă, ce căldură?
Nicio căldură, că d-altceva te făcuși tu roșie la față, las’ că știu io! Mamă soacră, te dau jos din trăsură dacă crâcnești ceva! P-ăla micu’, cum care din ei?, pe Napoleon, nu-l vezi că se lovi la falcă de marginea aia de fier și urlă?
Păi nu! Că stai cu urechile ciulite la mine și cu ochii la ce e pe șosea! D-aia te-am luat la plimbare? Ridică-l în cur pe Filipică, că adormi în poală la matale și nu-l vede lumea ce costum cu nasturi de aur i-am luat.
Bine că știi tu că nu sunt de aur, da’ ce? Lumea știe? Nu știe! Las’ să moară de ciudă că unu’ e Nae chiristigiul în București care-i ia costum cu nasturi de aur lu’ fi-su!
de corina dașoveanu
Sunt momente în viață care te urmăresc și după anii ce trec doar într-un sens, spre moarte, bagi tu seama-ntr-un final…
Unul dintre ele este cel în care drumul meu s-a întretăiat cu cel al Corinei Dașoveanu de azi.
Atunci, după cum singură o spunea, era la început de drum nou: scria de două luni și trei zile. Dar, zicea ea: ”Iubesc să scriu.”
Ne găsiserăm nu din întâmplare, căci nu există întâmplare, asta am mai spus-o, ci pentru că amândoi ajunsesem la o cotitură. Dincolo, era altceva. Ea descoperise bucuria de a scrie, eu tocmai puneam în operă proiectul meu editorial de suflet: ALTculture Magazine.
Și așa, pot spune c-am pășit împreună pe drumuri aparent diferite, spre noi încercări, spre ceva nou, spre mai bine. Desigur că experiența de aproape 30 de ani de redactor-șef mă împingea s-o ajut să-și arate cu adevărat lumii strălucirea aurului din tezaurul ce stătuse pân-atunci ascuns în ea.
”Ai sufletul în palme, rămâi așa cum ești” îi spuneam eu.
Am încercat s-o conving că nu trebuie să pună în fiecare zi pe social media o poezie. Că e prea mult, prea des. Că nu-i dă nimeni un premiu zilnic, de câte ori mai afișează un text. Mai mult, c-ar putea deveni cumva banal.
Ea zicea da și făcea nu.
”Probabil că nu-mi mai încăpeau ideile in cap,” se scuza ea.
Ce mai, nu te poți pune cu Poetesa, cu P mare, asta e…
Dacă n-ar fi așa, ar fi maestră în sarmale sau alte chestii de-astea mai puțin poetice.
Când să-i public din poezii în numărul pilot al revistei ALTculture Magazine, i-am cerut câteva cuvinte de prezentare. În stilul ei, mi-a răspuns: ”Scriu de 3-4 luni, am publicat în câteva reviste, am participat la două concursuri și le-am câștigat! Gata.”
Și, de-atunci, am mers fiecare mai departe pe noul său drum, dar mereu împreună, pe acea cărare care duce dincolo de noi.
Cam așa am început aproape deodată amândoi…
Eugen Matzota
Pagină din numărul pilot
de corina dașoveanu
Acum, iată că-i mai apare o carte, așa cum bine-i șade unei Poetese febrile.
Las cuvintele să vorbească și-aleg puțin la-ntâmplare, ca avanpremieră la o lansare care încă n-a avut loc, nu înainte de a repeta:
”Corina, rămâi așa cum ești!”
absolute blues
hei, hei, cerul sălbatic
și nuanța de sus a absenței…
sunt om al orașului,
străzile, porumbeii și semafoarele
sunt organele mele interne.
mă-mbăt cu jazz, cu mașini,
aud cum se gândesc copacii
din cartierul meu la păduri…
în căști,
tom waits insistă a 4-a oară
„you are innocent when you dream”…
iar eu
cumpăr lămâi, ploi și minciuni,
trec dintr-un minut în altul
nevorbind cu tine, my everything-ul meu…
am atâtea absențe,
că am început să le pierd…
I am an absolute blue.
*
îți aduc un coniac pentru gânduri.
de jazz, e tandră mansarda-mi…
e-o seară de joi fără ziduri în noi, celibatari monogami.
e-un vânt gri la fereastră.
cineva l-a aruncat printre blocuri.
tu îmi spui „în oraș, dumneavoastră
sunteți o toamnă pe tocuri.
v-am văzut cum atingeți un arbor
și fluturi de frunze se prefac în topaz…”
vântul la geam râde în jocuri,
eu tac. mi se sfiește un mac în obraz.
să mă apropii de tine (mă-ntreb)
ori să te privesc printre note de jazz.
dar e atât de drag și cald înăuntru,
de parcă am fi albastru topit…
o să bem un sărut la-nceput pentru
prea tristul timp pân-acum neiubit.
vom fi o-ncăpere de dragoste,
o lume de-apoi a raiului dublu,
ne vom spune din trup o poveste,
într-o joi tu mă afli, te aflu…
îți aduc un coniac lângă ceea ce este.
așteaptă.
lumina
își descoperă pe ultima stradă hrana.
îi e foame de ea de la sfârșit. iarna
începea cu literă mică.
de corina dașoveanu
*
execut fotografii negre.
am victime rapide.
în special
lucruri care se întâmplă pe neașteptate
cum ar fi porunca de a muri
pe care o dau unui cuvânt.
… sau orgasmul
pe care îl are o cafea cu scorțișoară
când face sex cu întunericul
din mansardă.
fac fotografii lungi, pe vârfuri, să ajungă
ca niște copii să deschidă ferestre.
am fotografii ireparabile,
din care curg greșeli și șuruburi.
n-ai cum să dregi o imagine
cu ideile goale.
fac fotografii nimănui.
astea sunt cele mai grele,
pentru că
mă murdăresc de geometrii singure.
când nu mai am motive,
chem o pasăre
și-mi șterg simplul de ea.
*
aș lua de la capăt dragostea,
după ce ne-am fi iubit
prin toate mansardele, sălile de film,
parcurile
și prin alte locuri tandre și urbane de sărutat.
ți-aș zice –
hai să ne facem o casă din pământ,
cu o prispă, un dormitor
și o grădină
de respirat neapărat un tei.
eu aș face ferestrele, două albastre,
tu, ușa,
una,
deschisă ca pieptul cămășii.
ziua, pe soare,
să ne atingem oriunde,
murdari de dragoste și de pământ,
când le e nevoie mâinilor.
seara,
obosiți de fericire, după atâta treabă,
să stăm cu sufletele pe o bancă de lemn
și să ne mirăm,
încă o dată mai frumoși ca niciodată,
de măreția singurătății
în care ne-am luat dragostea de la capăt.
hai să ne facem o casă
pe pământ,
mică pe dinafară,
imensă pe dinăuntru.
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
