ALTCULTURE MAGAZINE●65●1/2023●„Oglindă, oglinjoară”
De Corina Gheorgheza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De Corina Gheorgheza
Un actor a apărut în visul unei femei de 20 de ani. Actorul, înconjurat de fanii săi, semna autografe. După ce a observat-o pe visătoare, actorul a chemat-o în mod repetat, susținând că are ceva de oferit. Cu toate acestea, actorul nu a putut să se apropie de visătoare, acesta fiind înconjurat de fanii săi. Când visătoarea l-a întrebat pe actor ce trebuie să-i dea, răspunsul lui a fost „o oglindă”. Visătoarea s-a trezit din vis fără să fi primit oglinda.
O oglindă reflectă forma unui obiect folosind reflexia luminii. În trecut, oglinzile erau realizate prin rafinarea bronzului sau a cuprului. Deoarece oamenilor obișnuiți le era dificil să aibă acces la oglinzi, ei trebuiau să se uite la reflexiile lor în apă, și așa a luat naștere cuvântul oglindă (geo-ul în limba coreeană). Deoarece reflexiile din apă sunt cu susul în jos, cuvântul arhaic pentru invers (geo-kku-ro) a fost geo-u-ru, care mai târziu a devenit cuvântul oglindă.
Oglinda este un obiect istoric adesea descris ca un simbol important în mitologie sau în opere de artă, precum și în reclamele și filmele de astăzi. În Coreea și China antică, oglinda nu era folosită doar ca instrument cosmetic, ci considerată a fi un obiect sacru cu puteri șamanice.
O oglindă, deoarece reflectă lumea și sinele, deține o semnificație simbolică a apei și este, de asemenea, legată de mitul lui Narcis. În budism oglinda simbolizează un suflet pur, adevărul reflectat și un spirit iluminat, în timp ce în taoism simbolizează conștientizarea de sine.
Oglinda permite cuiva să se vadă pe sine, chiar și părți din sine care de obicei nu sunt văzute. Cu alte cuvinte, face pe cineva să-și dea seama de propria persoană și de umbre, de aspectele necunoscute ale lumii interioare. Persoana nu este ceea ce este pentru sine, ci mai degrabă modul în care se prezintă în fața celorlalți. Umbra reprezintă partea mai întunecată a „eu-ului”: alter ego-ul care rezidă în inconștient.
În Calea visului, Marie Louise Von Franz explică că „reflecția” înseamnă privirea înapoi asupra sinelui în căutarea identității sale și că oglinda este cea care oferă posibilitatea de a te vedea așa cum ești cu adevărat. A-ți realiza în mod obiectiv adevăratul sine implică și realizarea emoțiilor. Realizarea emoțiilor are loc treptat, pe măsură ce figurile inerente ale leului, antropoidelor și figurile umane devin divizate, evocând anxietate primară și nefamiliaritate care captivează ego-ul cu o frică necunoscută. Deoarece oglinda este un obiect simbolic care diferențiază cel mai fundamental ego și alter ego-ul într-o ființă umană, ea devine un simbol al înțelepciunii care ne permite să atingem conștiința de sine.
Pe de altă parte, oglinda simbolizează și aroganța, vanitatea și inutilitatea. Deoarece reflexiile arată imaginea inversată a unui obiect, vedem versiuni distorsionate ale acelui obiect. Dacă nu putem distinge „eu” din oglindă de „eu” adevărat, vom ajunge să ne pierdem ca Narcis. Cu alte cuvinte, identificarea cu „eu” din oglindă ar putea fi periculoasă. Dacă cineva se identifică sever cu masca (persona), ego-ul își va pierde relația cu lumea sa psihică interioară.
Narcis, un tânăr cunoscut pentru frumusețea sa, s-a îndrăgostit de propria sa reflexie și s-a înecat în efortul de a se apropia de ea. O floare de narcisă a înflorit acolo unde acesta a murit. Cu alte cuvinte, Narcis s-a înecat pentru că nu a recunoscut că el este cel care s-a reflectat în apă. Apa reprezintă inconștientul, iar căderea în apă înseamnă nevoia de a fi conștient de elementele inconștiente. Conștientizarea elementelor inconștiente este un proces esențial pentru individuare. Narcisismul, numit după Narcis, provoacă o inadaptare socială ca urmare a iubirii de sine excesive și a autointoxicării. Pacienții narcisici „se auto-alienează”, în cazul în care se văd ca niște străini, deoarece nu pot ajunge niciodată la adevăratul lor sine.
Potrivit budismului, oamenii sunt judecați timp de 49 de zile în viața de apoi și în timpul judecății se confruntă cu șapte oglinzi care reflectă faptele bune și pe cele rele efectuate în timpul vieții lor. Regele Lumii de Apoi se uită prin aceste oglinzi ducând păcătoșii în iad, în timp ce îi reîncarnează pe cei care au fost virtuoși.
De Corina Gheorgheza
Dacă nu privim oglinzile în mod conștient în viața de zi cu zi, nu ne vom putea recunoaște pe noi înșine. Acest lucru se aplică și umbrelor și măștilor noastre. Fără a le privi cu curiozitate, nu le vom putea recunoaște și am menține doar status quo-ul. Doar prin inițiere putem ajunge la următoarea noastră fază. Mitul continuă spunând că oglinda, împreună cu cealaltă „Regalie imperială” a Japoniei – sabia și bijuteria – i-au fost transmise lui Hono Ninigi, nepotul lui Amaterasu care coborâse șă conducă ținuturile și a devenit o comoară. simbolizând autoritatea regală a familiei imperiale japoneze. În acest sens, oglinda simbolizează și sacralitatea.
„Oglindă, oglinjoară, cine este cea mai frumoasă din țară?” este cerința Reginei în fiecare zi în basmul Albă ca Zăpada. Răspunsul consecvent al oglinzii care spune mereu adevărul este „Albă ca Zăpada”. Regina este o întruchipare a narcisismului, a îngăduirii de sine și a iubirii de sine. Aceste femei nu au fost niciodată învățate cum să se evalueze corect; ele nu reușesc să-și recunoască defectele, căzând fie în superioritatea extremă, fie în depresie în timp ce stila lor de sine intră în colaps.
Regina se confruntă cu faptul că altcineva este mai frumoasă, mai bună ca ea, fără să-și dea seama că Albă ca Zăpada este un alt aspect al ei în lumea ei interioară. Prin urmare, ea încearcă să o omoare pe Albă ca Zăpada. Prăbușirea conștientizării de sine a creat anxietate în conștient, iar această anxietate duce la o căutare obsesivă a ego-ului. Deoarece acest ego există în realitate numai atunci când este văzut ca demn de alții, eul nu poate fi într-o stare de stabilitate în care există o reconciliere între „existența sa intrinsecă” și „existența sa așa cum este văzută de alții” într-o situație în care frumusețea este. Cu alte cuvinte, Regina se află într-o stare în care ego-ul și persona ei nu sunt diferențiate și în care nu își poate accepta umbrele. În mijlocul tuturor acestor lucruri, oglinda spune în mod constant „adevărul”. O iubire de sine sănătoasă pleacă de la evaluarea corectă a sinelui cu un standard realist; persoanele cu iubire de sine sănătoasă își înțeleg pe deplin punctele forte, respectându-și în același timp limitele.
În acest basm, oglinda simbolizează o conștiință de sine autentică. Mai mult, deoarece oglinda reflectă entitățile în mod obiectiv, ea simbolizează puterea inconștientului care face ca entitățile să conceapă gânduri despre ele însele pe care nu le-au formulat niciodată înainte.
Totuși, a sta în fața unei oglinzi nu este suficient pentru a face inconștientul nostru conștient; trebuie să ne construim puterea de a reflecta asupra lumii noastre interioare în mod constant.
Aducerea inconștientului în conștient nu este o sarcină ușoară. Necesită trecerea prin procesul de diferențiere de măștile noastre și recunoașterea și integrarea umbrelor, cât și a animei sau animusului. Pentru a face acest lucru, trebuie să fim conștienți de adevărul nostru, pentru care este nevoie de o muncă internă care să acționeze ca o oglindă pozitivă.
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
