ALTCULTURE MAGAZINE●65●1/2023●nu vă deranjați
De Dorina Șișu
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Aura unei femei cu același nume
Pot să-ți iau toate grijile, să te las liberă la marginea unui ocean lângă o herghelie de cai și o pădure? Pot să-ți iau fricile, să le fac plasă în mâna unui pescar și-apoi să-ți aduc precum o pânză țesută de păianjeni, înaintea picioarelor tale, plină cu perle albastre, așa cum e cerul atunci când râzi dimineața? Aș vrea să vezi ce lucruri frumoase are simplitatea acestei vieți pe care tu o închizi, din grabă, în cutia cu pantofi de catifea ai Cenușăresei. Știu cum e acum. Știu și prin ce vei trece. Tu nu poți să înțelegi de ce știu ce știu, și te miri cum pot să știu ceva ce nici tu nu înțelegi, când doar tu îți cunoști dorința, dar nedreaptă îți pare partea de drum pe care mergi. Mergi singură. Uneori cu capul sus privind la nori, și parcă nu. Alteori privind în pământ, și parcă nu. Nu ești tu, dar eu știu cum e să nu fii, iar tu nu crezi nimic din ce îți spun acum. Hai puțin mai aproape. Atinge apa asta rece cu tot trupul și vezi ce aproape îți ești de toate. Eu te știu și te simt prin fiecare fibră a ființei mele. Durerea ta a fost mai demult în mine. Ascultă ce îți spun. Sau nu. Tu nu asculți, ființă blândă a rătăcirii mele. De-ți spun să taci, tu și mai tare strigi. De-ți spun să stai, tu și mai tare fugi. De-ți spun să vii, tu și mai tare pleci. De-ți spun să plângi, tu mai degrabă râzi. De spun să-asculți, tu înapoi mă-împingi. Te complici și legi șireturi de lume neștiute. Tot desfaci la noduri și plângi. Adu de hamuri viața. Tu fă-te neștiută. O poți împarte ori mai bine s-o ascunzi. Acolo după soare, sau după calu-ți blând.
Hai spune; pot să îți iau toate grijile, să te las liberă la marginea unui ocean lângă o herghelie de cai și o pădure? Supune-te-ți! Rămâi.
De Dorina Șișu
pe strada bisericii a murit Padi
atunci când Padi credea că nu știe unde se află
mă căuta și plângea:
-oricum am crescut prost în ochii tăi și oricum am nevoie de timp să aflu cine naiba sunt și oricum cine crezi că sunt să plâng singur când am nevoie de umărul tău sau și mai bine de mustrarea ta, zice Padi
…și pe toată această latură sau pătură de oameni integri el se otrăvea cu propriile dileme
lupta și ceda, ceda mereu drumul care ducea la biserica lui, altui trecător
acestui trecător și altui trecător, vecinului, mie, Padi spunea:
-fă-mă ca tine, fă-mă să râd, să fiu normal, să fiu fără milă, disprețuit și iubit, văzut și ne-văzut, fă-mă șchiop de o iubire sau coardă la o chitară, fă-mă scena unui teatru mut, fă-mă lume sau mai bine fă-mă poet.
Padi s-a înghesuit în noi ca un miez cu povestiri subțiri
a murit azi noapte în ploaie și frig, dar liniștea pe care n-o bănuiam atât de mistuitoare
apasă greu pe strada bisericii lui pentru că nu am știut să-i dau consolare
la nevoia lui
de timp
de iubire
de căutare.
De Dorina Șișu
nu vă deranjați
nu vă deranjați să fiți amabili
pentru că știm: a doua zi biciul va lovi spinările noastre
nu vă deranjați să urâți
pentru că oricum nu vă iubește nimeni
nu vă deranjați din fotoliile voastre
să dați un pahar de apă celui care moare de sete
pentru că știm: el va plăti mai mult decât face7
nu vă deranjați să coborâți privirea
pentru că știm: a doua zi nu ne mai țineți minte
nu vă deranjați să ne iubiți
că e falsă și stearpă iubirea voastră
și pentru că știm: iubirea nu e pentru monștri
nu vă deranjați să vă fie milă
pentru că știm: săracii sunt uitați, doar șerpii se odihnesc la picioarele lor
nu vă deranjați să fiți umani
pentru că știm: bogăția voastră nu vă ajunge
nu vă deranjați să fiți fericiți
nu este la modă să vă doară în cot,
să dați bine în poze,
pentru că știm: e doar o imagine și-n silă o dați
nu vă deranjați să dăruiți din ce aveți
că ziarele publică minciuni în fiecare zi
și pe-asta o știm
nu vă deranjați să ne reproșați
știm să fim inconștienți la urlete și la isterici
nu vă deranjați să aruncați cu pietre
pentru că știm: piatra cea mai mare vi se cuvine
și nu noi vom muri în rușine
nu vă deranjați să construiți
pentru că știm: o pandemie și-un pic de război
vor ridica alți monștri din noroi
nu vă deranjați să spuneți rugăciuni
pentru că știm: donați în biserici să fiți mai bine văzuți de Dumnezeu
nu vă deranjați să blestemați
că blestemele voastre sunt lagăre în care vă culcați
nu vă deranjați să vă deranjați
e loc de singurătate și pentru voi
…lăsați porțile deschise.
P.S. peste dincoace de noi, ați venit voi. gândurile, ca săbiile. taie-n mine orice urmă de mister. nu există mister. nici speranță. nici virtute. există doar tu. tu. le faci, le gândești, le duci mai departe. gânduri goale sau pline cu nimic. gânduri timide sau nebune. și cum vin ele, tot așa se duc. de dincoace spre dincolo. naiba știe de ce. și de ce naiba ți-ar păsa? nu-ți pasă, dar parcă-ai vrea să fii nemuritor. ești un prost din ochii căruia-i mai curg și lacrimi.
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
