ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●Lumina călăuzitoare
De Corina Gheorgheza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De Corina Gheorgheza
Există ceva care luminează marea întunecată pe timpul nopții, o construcție ce încă fascinează oamenii, o construcție în vârful căreia ne cățărăm ori de câte ori avem ocazia pentru a privi nemărginitul. Farul maritim apare adesea pictat și de foarte multe ori ne apare în vis.
Întunericul fizic are o paralelă psihologică în inconștientul nostru, o lume interioară vastă și profundă, la fel ca marea care înconjoară insula numită „conștiință”. Marea reprezintă inconștientul, iar lumina reprezintă conștiința. Așa cum un far îi ajută pe marinari să navigheze în siguranță pe mare, conștiința implică faptul că rămânem treji pentru a evita orice posibil dezastru atunci când explorăm inconștientul.
În vise un far poate juca rolul unui ghid, dar așa cum o să vedeți și in filmul Slumberland (Netflix), farul mai poate reprezenta un ajutor, un loc sigur ca acasă, o destinație, îndeplinirea sarcinilor dificile și sosirea după o călătorie lungă și grea, plină de dificultăți.
Lumina ne permite să vedem lucruri, cu alte cuvinte, ne permite să fim conștienți de lucruri de care nu puteam fi conștienți înainte. Un far îi ghidează chiar și pe cei mai neexperimentați navigatori.
Primul far înregistrat din istorie a fost Farul din Alexandria, Egipt, construit între 280 și 247 î.Hr. Ajungea până la 140 de metri înălțime și arăta ca un turn. Numit uneori Pharos după numele insulei pe care a fost ridicat, acest far a fost una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
La fel ca axis mundi în multe mitologii, axa verticală a farului leagă cerul, pământul și lumea din adâncuri; este o linie sau o direcție pe care o urmează un individ pentru a ajunge la nivelul existenței într-un mod intrapsihic. În plus, farul este circular, iar cercul este considerat un simbol al eternității.
Vitalitatea și esența unui far este lanterna sau lampa acestuia. Îmbunătățirea lentilelor împreună cu progresele tehnologiei optice au permis luminii să strălucească și mai departe pentru a face lumină în întuneric.
O lampă reprezintă viața, lumina sacră, nemurirea, înțelepciunea, intelectul, îndrumarea. Lămpile și lumânările reprezintă lumina și strălucirea, iar acestea se crede că înfrâng puterile întunericului. Potrivit istoricului grec antic Plutarh, lămpile din fața statuilor zeilor au rămas mereu aprinse; le-a numit „lămpi ale eternității”. Încă din cele mai vechi timpuri, lumina a fost asociată cu divinitatea.
A vedea lumina lumii înseamnă a te naște. În Biblie, apostolul Pavel folosește cuvântul grecesc Photismos, care înseamnă „lumină strălucitoare”, pentru a descrie ritul creștin al botezului. Cu alte cuvinte, a vedea lumina poate însemna să te naști și să renaști în același moment.
Până la urmă este destul de ușor să navighezi pe mare în timpul zilei, dar noaptea cu al ei întuneric? Ce ar putea reprezenta întunericul aici? Ar putea reprezenta întunericul dinaintea creării lumii, întunericul dinaintea speranței renașterii și inițierii. Culoarea neagră este asociată cu întunericul și poate reprezenta pierderea conștiinței, moartea, haosul, frica, depresia și chiar Diavolul. O nouă rază de lumină însă, apare din afara întunericului și de aceea culoarea neagră poate însemna și renaștere sau întinerire.
În vechea religie egipteană, Isis, purta un pardesiu negru care părea să acopere totul și totuși știm despre a ei frumusețe și putere din miturile despre pântecele ei și despre puterea ei misterioasă de a crea o nouă viață după moarte. Madona Neagră, găsită în locuri de pelerinaj emană și ea acest gen de mister. În alchimie, pe care Jung a asemănat-o cu un proces de transformare psihologică, negrul (nigredo) este o condiție necesară pentru obținerea albului (albedo) sau roșu (rubedo), iar întregul proces reprezintă renașterea unei noi vieți. În concluzie, întunericul este un element necesar al întregului proces de transformare.
De Corina Gheorgheza
În multe mituri, lumina câștigă războiul împotriva întunericului și, prin urmare, efectuează crearea sau răscumpărarea lumii. În Egiptul antic, oamenii aprindeau lămpi în fața statuilor zeilor din multe temple. Potrivit maniheismului, o religie dualistă care a prosperat în Imperiul Roman în Antichitatea târzie, lumea și omenirea proveneau inițial dintr-un amestec primordial de lumină și întuneric. Credințe similare se găsesc și în Kabbalah. Integritatea mării, reprezentând instinctul matern, și cerul nopții apar împreună în mod repetat în Shekinah, marea divină care se naște din nou în fiecare noapte prin puterea nopții.
Un far este lumina care traversează întunericul, iar lumina care vine spre lumea întunecată simbolizează speranța. Lumina învinge întunericul și aduce speranța ca origine și forță motrice care transformă conținuturile și procesele inconștiente în gânduri și sentimente conștiente. Lumina este libidoul, energia spirituală și puterea creației. Când lumina pătrunde în întuneric, ea dezvăluie calea pe care ar trebui s-o urmăm.
În termeni psihologici, recunoașterea umbrei înseamnă recunoașterea nu numai a existenței umbrei, ci și a faptului că natura ființelor umane este că sunt formate atât din lumină, cât și din întuneric. În totalitatea lor, ele constituie „totalitatea minților”, iar recunoașterea umbrei este punctul de plecare spre realizarea de sine.
Călătoria către lumea interioară nu este deloc ușoară, de aceea avem nevoie de un far care să ne ghideze.
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
