ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●REQUIEM PENTRU EGO
De Călin Hîrza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Pentru cine nu l-a cunoscut până azi, Călin Hîrza este exact cum se vede din imaginile alăturate: un adevărat Constructor, în cel mai curat spirit Masonic. Ceea ce face acum, durează și mâine, și poimâine, dar rămâne și după el.
Aici, îl vom putea vedea și în postura de Căutător, pe Calea sa unică, desigur, așa cum spunea și Buddha.
Oricum am încerca să-l înțelegem, Calea sa e cu totul altfel decât toate cărările bătute de alții înaintea sa.
O fi bine, o fi rău?
Asta o vor spune alții, dincolo de noi…
Eugen Matzota
Marele Arhitect al Universului a purtat multe nume în istoria omenirii. El este reflexia Sursei în creație, sau Divinitatea văzută. De aceea o identificăm cu Binele suprem. Creația crește în inima Creatorului. De aceea tot ce este în creație este în aceeași măsură și în Sursă. Al Ghazali afirma precum Iisus: ,,Eu sunt Adevărul”. Fără îndoială și fără prea mare îndrăzneală, pot să lansez aceeași afirmație, asemenea copacului, firului ierbii sau pietrei. Însă pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie în primul rând să fii, iar noi nu viețuim în „a fi”, ci în „a face”. Prin urmare, trebuie să ne cunoaștem, și nu oricum, ci să cunoaștem esența intimă a ființei noastre.
Cel care-L caută, îl va găsi, iar Regatul Spiritului i se va deschide precum o lumină nesfârșită. A te cunoaște pe tine însuți ține de esența rectificării. Momentul revelației interne este acela în care ne vom face cunoscuți și vom înțelege că suntem Fii ai Sursei. Între locul nașterii și locul morții se află locul vieții, locul în care căutarea poate deveni prioritară în descoperirea naturii Marelui Arhitect al Universului.
Momentele vieții sunt pulsatorii. Suntem supuși căderii în aceeași măsură în care suntem supuși înălțării. Am atins Lumina lumii cu clarviziune, în aceeași măsură în care am văzut moartea și i-am perceput iluzia. Am intrat în putrefacție, ne-am degroșat, ne-am rectificat, apoi am renăscut.
Francmasoneria primește oameni buni cu intenția declarată de a se îmbunătăți pe sine. Nici un alt Ordin inițiatic nu procedează contrariu, cel puțin nu la nivel declarativ. Cu toate acestea ceea ce este la nivel de propunere nu coincide de cele mai multe ori cu realitatea. Această deviere de la esență își are la origini puterea, iar puterea caută forța financiară drept suport. Acesta e începutul ratării esențialului.
Biserica primește orice prunc al oricărui decăzut, dacă s-a nimerit să aibă părinți creștini. Caracterul inițiatic al creștinismului e demult apus. Selecția nu există. Justificarea vine din faptul că toți au dreptul la mântuire, chiar dacă prin exercițiul botezului se anulează până și liberul arbitru.
Îmi aduc aminte dosarele penale în care proxeneți sau prostituate, interogați fiind înaintea depunerii jurământului, se declară creștini ortodocși. Nu spun că nu ar avea dreptul la salvare, doar că sunt curios: interogați despre natura opțiunii care îi duce spre ortodoxie, ce bazaconie ar răspunde?
Libertatea de conștiință e anulată. Realitatea imediată și exercițiul declarativ sunt existențe paralele, atât în perimetrul religios creștin, cât și în ordinele declarate inițiatice.
De Călin Hîrza
Într-un dialog din trecut între frați din diferite Obediențe s-a făcut trimitere la existența unui „analfabetism inițiatic”, rezultat oarecum din palparea unui „analfabetism funcțional”, generalizat în societate. Frații ce au deschis dezbaterea sunt dintre cei lăudați și cu mari pretenții, dintre cei declarați meritorii în Masonerie. Tocmai din acest motiv tristețea e și mai dureroasă.
Se susține că, în Frăție, învățătura este exercițiu pur individual. Se susține că Ritualul ar trebui să ocupe doar o pătrime din întâlnirile Lojei. Se susține în sens peiorativ că trebuie eliminați „guru” din frăție. Învățăturile codate ale Francmasoneriei, se spune, sunt singurele care, prin natura lor, vor aduce schimbarea. Metoda, se spune iar, e totul, e dalta care lucrează asupra trupului inițiatului.
Totuși, la întrebarea: „Ce facem cu cei ce din eroarea sistemului au pătruns și nu lucrează cu ei și nu participă cu o prezență activă?”, ce răspundem? Îi corijăm, îi aducem pe cale, îi sancționăm, îi ,,ardem între Coloane”, îi radiem? „Părerea mea (zice un frate cu oarece experiență în Frăție, dar învechit precum vinul, cu trecerea timpului) e că fiecare este responsabil doar de propriul drum și de propriul parcurs, iar odată ce a pătruns în Ordin, nu ai de ce să îl excluzi, dacă nu încalcă legile țării și ale francmasoneriei.” Discursul fulminant se încheie cu veșnicul: „Dacă nu se mai regăsește…”.
„Părerea mea” e că pentru cei ce mai visează la adevăratele valori ale Francmasoneriei, reforma plutește în aer. „Părerea mea”… e că pentru cei ce mai visează la adevăratele valori ale Francmasoneriei, reforma plutește în aer. „Părerea mea”… e că toleranța prea des invocată se transformă și transformă Francmasoneria în casă de toleranță!
De Călin Hîrza
Diferența la nivel oficial între instituțiile inițiatice și biserică stă în faptul că primele își aleg membrii pe ,,sprânceană”, iar ultimele primesc tot poporul. Important de știut e cine e sprâncenatul care face cercetarea, acilitând pătrunderea în Ordin a acelora ce se declară căutători. Sprânceană stufoasă, subțire, pensată sau de loc, sunt modalități ce nasc multiple posibilități și varii direcții. Avem o Francmasonerie afectată de modalități. Și atunci oare de ce ne întrebăm cum s-a ajuns la o asemenea afluență de diversitate în unele Ordine, pornind de la cel mai idiot personaj până la cel mai special om în viață? Mai este cineva cu adevărat interesat de origini?
Pentru că Frăția invocă pentru sine unitate în diversitate, putem avea o adunătură de „sprâncene” sau „boscheți” după cum avem norocul sau aplecarea. Și totuși ne asumăm ideea de selecție, dar ne-o asumăm ca pe sfintele moaște, cumpătat, uneori când avem chef, când dă bine la public sau când influențează masa de manevră.
Biserica propovăduiește Evanghelia în aceeași măsură în care Ordinele transmit un set de alegorii simbolico-filosofice cu intenția de a-i rectifica intelectual și spiritual pe membrii lor. Marea parte acționează din bon-ton, de dragul modei și al vremurilor, din nevoia de tradiție sau din veșnicul și scârbavnicul „ce zice lumea?”. Orice poziție contrară ne-ar situa împotriva direcției sociale generale. În realitate, nouăzeci la sută din enoriași sau dintre membrii ordinelor inițiatice nu dau nici cât o ceapă degerată pe ceea ce aud în sânul organizațiilor al căror membri sunt. Și totuși, ce fac ordinele inițiatice cu „sprânceana”? Că e tatuată sau pensată, în veșminte alb-negre de sărbătoare, auto-numindu-se Mason, orice retardat arată la fel. Majoritatea nu înțeleg nimic, dar au puternica impresie că acumulează cu timpul calități precum vinul. Există o infimă parte onestă care se autoapreciază a fi de carton, dar asta nu exclude jalea ce-i urmează. Inițiați în tradiție sunt cam cinci-zece la sută, dacă ai noroc, și doar în anumite Frății, în care construcția este de la început una tradițională. Diferența o fac doar acei oameni care pun bazele Ordinului, începând cu ceea ce își propun, cu asumarea unei creșteri lente și controlate, cu cercetări profunde și minuțioase, cu mentorate externe și cu asumarea unei continuități în învățătură. De aceea instituțiile Recrutorului, Cercetătorului și Mentorului sunt extrem de importante și trebuie asumate cu aplecarea tipică unui maestru cu vechime și cultură Masonică.
Francmasoneria românească are, în cele mai frecvente cazuri, inflexiuni de cartier. Șmecherul și idiotul ajung să o conducă. Prin incultură și dezmăț, se sparg ultimii frați în Ținute declarat regulare formal, în fapt lipsite de orice substanță. Francmasoneria este construită pe fundația șmecherului de cartier. Golănismul și dansul orgoliilor sunt fosa septică a balurilor de caritate. Faptul că Masonul e ales pe ,,sprânceană” îl diferențiază totalmente de enoriaș, potențându-i un orgoliu cu totul special. Îndrăznesc să afirm că vorbim despre un orgoliu specific Francmasoneriei ratate. „Frații mă recunosc ca atare!”, spune masonul tradițional. Acest fapt îl diferențiază totuși pe Masonul ratat de idiot, pentru că nu pot afirma că aș fi cunoscut idioți care să se recunoască între ei.
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
