ALTCULTURE MAGAZINE ||| 59 ||| 7/2022 |||
Tolkien versus Jung
De Corina Gheorgheza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
“Este un lucru periculos, Frodo, să ieși pe ușa ta. Pășești pe Drum, și, dacă nu-ți stăpânești picioarele, nu se știe unde ai putea fi dus.”
Acest celebru citat este preluat din Stăpânul Inelelor al lui J.R.R. Tolkien, a treia cea mai citită a carte a secolului al XX-lea, după Biblie și Harry Potter. Romanul epic de aventură a fost scris între anii 1937 și 1949 de profesorul universitar și filologul John Ronald Reuel Tolkien, ca o continuare a cărții mai simpliste pentru copii, Hobbitul.
Trilogia a fost scrisă ca parte a unui corp extins de lucrări în care Tolkien a căutat să creeze o nouă mitologie pentru Anglia, care să fie la fel de bogată și extinsă precum mitologiile Germaniei, Finlandei și Greciei, de care a fost influențat. Găsind inspirație pentru trilogia sa în mitologiile menționate mai sus, el a încorporat elemente din textele medievale precum Sir Gawain și Cavalerul Verde, Bătrânul Edda și Beowulf. Astfel el a reușit să creeze o mitologie care, pe lângă faptul că este o poveste distractivă, inspiră cititorul să creeze legături cu strămoșii, cultura, pământul și lumea naturală pe care o locuiește.
Mai mult, Stăpânul Inelelor este un roman profund spiritual, în ciuda faptului că nu face nicio referință explicită la religie. Filosofia și „moralitatea inerentă” trilogiei au o fundație catolică de netăgăduit, așa cum a scris Tolkien într-una dintre scrisorile sale – „Stăpânul inelelor” este, desigur, o lucrare fundamental religioasă și catolică; în mod inconștient la început, dar în mod conștient la final… Căci elementul religios este absorbit în poveste și simbolism”.
Unul dintre scopurile principale ale lui Tolkien în crearea unei mitologii pentru Anglia a fost de a împărtăși valori morale, așa cum a exprimat el – „încurajarea bunelor moravuri în această lume reală prin dispozitivul antic de a le exemplifica în întruchipări nefamiliare, care ar putea tinde să te „aducă acasă”.
“Acolo unde iubirea domnește, nu există dorință de putere, iar acolo unde puterea predomină, iubirea lipsește. Prima este umbra celei de-a doua.“
În Stăpânul Inelelor vom întâlni o mulțime de concepte jungiene, iar unul din ele este inconștientul colectiv.
Noțiunea de inconștient colectiv a fost discutată de gânditori precum Carus, Schopenhauer, von Harmann and von Schelling. În lumea antropologiei, James G. Frazer a examinat similaritățile dintre tradiție și ritualurile religioase în rândul tuturor culturilor și raselor. El a și concluzionat că există o parte din psihicul uman individual care este colectiv și constant. Totuși, Carl Jung a fost cel care a dezvoltat conceptul mai departe și care a propus că psihicul inconștient nu este compus doar dintr-o parte personală, ci și din una colectivă care conține creativitatea noastră, care moștenește trăsături și care conține toate potențialele aspecte ale unui individ.
Jung a teoretizat că acest inconștient colectiv este compus din figuri primordiale, fiecare reflectând diferite tendințe emoționale și de personalitate pe care le-am moștenit de la strămoșii noștri. Arhetipurile pot fi văzute astfel ca un soi de ADN psihologic, un sistem viu de reacții și pontentialități conectate la individ prin intermediul emoțiilor.
În plus, arhetipurile conțin numen și funcționează prin activarea Criptomneziei, în care un gând sau conotații din ceva experimentat anterior, reapar în psihic ca și cum ar fi complet noi. Expresia potențială a numenului poate fi realizată în conștient prin simboluri adecvate, care se găsesc în mitologie, artă, religie și vise.
În terminologia Jungiană, Sinele este cel mai important dintre arhetipuri. El reprezintă totalitatea conștientului și a inconștientului psihic, este centrul personalității noatre și înglobează totalitatea aspectelor psihicului nostru.
Astfel, potrivit lui Jung, Ego-ul evoluează și se dezvoltă după naștere din partea conștientă a sinelui de bază. În centrul conștiinței noastre, Ego-ul ne dirijează Sinele conștient, permițându-ne astfel să ne adaptăm la regulile și convențiile societății și, făcând acest lucru, devine un reprezentant al Sinelui în lumea exterioară.
Pentru a reprima aspecte ale Sinelui care sunt considerate inacceptabile în familie și societate, Ego-ul nostru dezvoltă un aspect al Sinelui, a cărui sarcină este de a ajuta individul să fie acceptabil din punct de vedere social și astfel se formează Super-Ego-ul.
“Pe tărâmul lui Mordor acolo unde Umbrele sălășluiesc.”
Conceptul de umbră este intrinsec legat de nevoia umană de separare a binelui de rău. În lumina teoriilor de atașament ale lui John Bowlby, este foarte probabil ca teama copilului de abandon să fie cea care ne determină nevoia de a ne reprima părțile sociale inacceptabile ale sinelui.
Teama că mama va găsi o parte din noi inacceptabilă, ducând astfel la abandon, este asemănătoare cu frica de moarte (deoarece abandonul în copilărie va duce cel mai probabil la moarte) și o forță majoră în inconștient. Ca mecanism de apărare împotriva abandonului, SupraEul nostru se dezvoltă într-o versiune acceptabilă a Sinelui care se conformează la valorile familiei, culturii, rasei și clasei noastre sociale.
Acest mecanism de apărare este cel care ne permite să ne facem plăcuți într-o societate care se bazează pe încredere și colaborare reciprocă, făcându-ne astfel să avem încredere în ceilalți și să luăm parte la relații semnificative.
Cu toate acestea, pentru a putea crea această versiune acceptabilă a adevăratului nostru Sine, este necesar să reprimăm o mare parte a naturii și conștiinței noastre. Acest strat de inconștiență în care locuiește partea noastră reprimată și mai puțin civilizată a psihicului, este ceea ce Jung a numit-o umbra noastră.
Astfel că Stăpânul Inelelor este o poveste care exemplifică cu o acuratețe extraordinară conceptele jungiene de umbră, sine și proces de individuație.
Urmărind călătoria lui Sam și Frodo prin middle-earth descoperim că această călătorie prin tărâmuri necunoscute, oglindește explorarea inconștientului de către ego. În mod particular observăm repetarea cifrei patru, sub formă de patru râuri și patru păduri.
Dacă acceptăm teoria că Hobbiții sunt simboluri ale ego-ului și ale conștientului, atunci călătoria lor prin Mordor devine o descriere a expansiunii conștiinței, o călătorie mistică a individuării.
Primul arhetip întâlnit este spiritul reprezentat de Gandalf. Acesta este momentul în care Frodo devine deținătorul Inelului care aduce după sine o putere enormă a umbrei.
De cealaltă parte avem arhetipul trickster-ului ce apare sub forma lui Tom Bombadil. Această întâlnire marchează prima trecere către necunoscut și începerea aventurii. În continuarea călătoriei sale, Frodo întâlnește arhetipul eroului ce ne apare sub forma lui Aragon și ulterior intălnește arhetipul animei sub forma lui Galadriel, care nu acționează doar ca ghid spiritual, dar care îi oferă și un dar magic.
Cu cât pătrunde mai adânc în Mordor, aspecte ale umbrei încep să răsară din ce în ce mai agresiv și astfel aflăm că nouă membri ai frăției sunt legați între ei de către umbra colectivă ce constă în nouă inele, acele figuri fară chip reprezentând pierderea de sine.
Arhetipurile din umbră sunt numeroase, dar Gollum este cel mai profund, cel care are cel mai mare efect asupra lui Frodo, deoarece el este întruchiparea vie a ceea ce Frodo se teme să devină.
“Hobiții sunt creatură extraordinare…Poți învăța totul despre ei și despre lumea lor în maxim o lună. Și totuși, după o sută de ani, ei încă ne mai pot surprinde.”
Jung a știut că oamenii au nevoie de mituri dacă vor să rămână în legătură vitală cu natura lor arhetipală. Acaesta profundă înțelegere a importanței mitologiei este cea care îi leagă pe Jung și Tolkien.
Cunoașterea lui Tolkien i-a oferit o imensă conștientizare asupra naturii și asupra importanței mitului în dezvoltarea și maturarea sinelui, un proces pe care Jung l-a numit individuare.
Trilogia nu este scrisă într-o manieră religioasă și nici nu apelează la o doctrină anume, dar ne prezintă sensul profund al unei moralități inerente. Teme precum adevărata spiritualitate a eroismului, acceptarea umbrei, tentația, iubirea, prietenia, sinele și puterea sunt puncte centrale are poveștii. În plus, există un sentiment de providență divină, deoarece majoritatea evenimentelor majore din poveste au fost prezise.
Tolkien ne oferă o lume magică și incitantă în care el poate reflecta asupra propriilor noastre valori și alegeri, oglindindu-ne în arhetipul ales de noi.
Îți place ce-am făcut până acum? Ajută-ne să mergem mai departe, cu atât cât poți. Leu cu leu s-a construit Ateneul.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank,
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
