ALTCULTURE MAGAZINE ||| 59 ||| 7/2022 |||
masacrul
De Dorina Șișu
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
masacrul
la masa rotundă a disperării oamenii meditează la greșeli
și pe lângă demonstrația sterilă din stradă
se adună roiuri de trădători, analfabeți care dau sfaturi disperate,
dar calmul e de sine stătător și e de o supoziție aberantă în gura guvernelor
că oricât te-ai strădui să cânți pe melodia copilăriei tale
versuri inventate azi
tot nu găsești soluția atunci când urli
„un elefant se legăna pe o pânză de păianjen”
firește că ai crezut, ai sperat, te-ai bucurat, ai plâns, dar tot ai fugit din calea ta
și n-ai dat un exemplu, că nu aveai tragere de inimă să calci alături de străini
și n-ai zis nu, când munca de culca la pământ
și n-ai zis mi-e foame, mi-e sete, mi-e rău, că trebuia să tragi după tine
ce n-ai tras acasă
ce n-ai fost lăsat să tragi acasă
să tragi pentru ziua de mâine sau măcar pentru următorul weekend când ai timp de dormit
nu ți-ai cerut iertare și nici mulțumire că-n sinea ta zace un munte de zăpadă
nu ți-ai amputat disperarea, durerea, voința, libertatea
le-ai lăsat așa libere de parcă ochiul tău ar fi vrut să le bea din paharul cu nectar.
mama ei de umilință, care crește în măduva oaselor
mama ei de amăgire, care urlă-n camera minții tale
mama lui de pahar pe care-l găsești mereu gol în casa viselor
dar mereu plin cu-acel pelin în mâna ta dreaptă
te-ai omenit, te-ai poruncit, te-ai răstignit, te-ai omorât
pentru câte-ai făcut și n-ai făcut
și încă mai faci pași peste masacrul celebrității tale
crezând ca un idiot în pozitivism, manierism, simbolism,
crezând că ești singurul naiv în viață
naivul mecanismelor iertării sau supunerii în sensul ăla de a părăsi ceea ce erai
vorbe pe care alții le-au spus sună acum în capul tău ca ceva ce-ar fi al tău
uite că ai făcut și tu pasul de a trece dincolo de dincoace unde erau normalii
fără planuri, dar cu nevoi.
poate că au fost și planuri, dar le-ai uitat, sau nu le-ai uitat, dar trebuia să te prefaci că le-ai uitat.
aerul e la fel.
oamenii sunt altfel.
parcă nu-i ajungi și parcă tu ești invizibil față de cum erai când erai acolo. bine, și aici ești. ești un început răsfățat. răsfățat cu inima la vedere, așa
cât să o poată lovi oricine care trece pe lângă tine.
să o trăim și p-asta. să fim făcători
de timp, de generali, de nopți albe, de zile negre, de sărbători legale, de fapte ilegale
te sprijini de pereții altora și faci găuri în gardul palatului regal.
ce fel de vise visezi când nu ți-e rușine?