ALTCULTURE MAGAZINE ||| 57 ||| 5/2022 |||
Mythos versus Logos
De Corina Gheorgheza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Mythos
Cuvântul grecesc Muthos, sau, așa cum a devenit acum, Mythos, înseamnă „poveste” sau „vorbire”. Este povestea care stabilește un model și are scop și design în interiorul său, derivând în cele din urmă din rădăcina indo-europeană a verbului înnoroire, însemnând „a gândi” și „a imagina.” După cum sugerează dublul sens al poveștii și al vorbirii, aceste povești provin dintr-o tradiție orală și au fost spuse de secole, dacă nu de milenii, în jurul unui foc central, în piață sau în interiorul casei. Acestea au fost poveștile sacre ale tribului, transmise de-a lungul generațiilor, oferind o imagine a profunzimii inimii, a cosmosului și a locului omenirii în el, explorând cum să trăiești cu bucurie și sens.
În general, cuvintele „poveste” și „mit” din cultura noastră nu mai reflectă profunzimea și complexitatea conținute în termenul original Mythos. Trebuie să ne amintim întotdeauna că facem apel la profunzimile inconștientului pentru a încerca să înțelegem un univers sacru, structurat pe principii diferite, care există de mai bine de 3.000 de ani. (Iliada și Odiseea, de exemplu, cea mai veche dintre povestirile grecești care au fost scrise, datează din anul 700 î.Hr.). Într-adevăr, uneori pare că limba și valorile din interiorul ei și-au pierdut aproape în întregime sensul inițial.
În general, cultura noastră respinge poveștile considerându-le povești pentru copii sau „dovezi anecdotice”, ceva arbitrar și care nu trebuie luat în serios. În mod similar, mitul a devenit un termen folosit frecvent pentru o religie, ca aparținând unei epoci anterioare sau altcuiva, mai pe larg, o iluzie („doar un mit”) și, în cel mai bun caz, un cadru de credință precum „mitul progresului”.
În Grecia antică, prin contrast, Mythos a rezonat din punct de vedere magic cu originile: a fost prima imaginare a modului în care sunt sau ar putea fi lucrurile. După cum scrie poetul american Wallace Stevens:
„A fost un centru noroios înainte să respirăm.
A existat un mit înainte de a începe mitul,
Venerabil și articulat și complet.
De aici izvorăște poezia…”
Povestitorii din întreaga lume încă își încep poveștile cu „a fost odată ca niciodată”.
Logos
În gândirea greacă timpurie, Mythos a fost primul și Logos a apărut din Mythos. Inițial, Logos însemna pur și simplu a vorbi despre Mythos, de la verbul Legein – a spune, a vorbi, care derivă din piciorul proto-rădăcină indo-europeană – a aduna și, în mod derivat – a vorbi, a „alege” cuvinte (ca în „prelegere”). Era lucrul spus, este discuția ce începe imediat după terminarea poveștii, sunt conversațiile despre zeițe și zei și interacțiunile lor cu ființele umane..
Logosul a acumulat multe alte semnificații, precum – cuvânt, vorbire, enunț, relatare, gândire și rațiune – din care provin toate „ologiile” noastre: „mitologia” – logosul mitului; „psihologie” – logosul psihicului, „antropologia” – logosul oamenilor. Logosul a devenit ratio în latină, care a fost interpretat doar ca „rațiune” și, ca și în cazul atâtor idei grecești, și-a pierdut complexitatea inițială.
Acest „a vorbi despre” sau „discurs rațional” există în mod necesar în afara poveștii și a fost contrastat cu Mythos ca un alt tip de conștiință, dar era o conștiință care, cel puțin inițial, nu a lăsat povestea originală prea departe. Heraclit (535-475 î.Hr.) a fost primul care a extins semnificația Logosului de la discursul rațional al oamenilor la o structură rațională inerentă lumii în sine. Deși atunci când scrie „Când mă asculți nu pe mine, ci pe logos, este înțelept să fim de acord că toate lucrurile sunt una”, (Heraclit) el însuși articulează sensul poveștilor sacre care vorbesc despre lume ca despre un întreg.
În Grecia antică, a fost considerat a fi extrem de important să existe un echilibru între aceste două tipuri de conștiință, acceptând că fiecare avea propria lor virtute unică și ambele erau necesare unul altuia și întregului pe care îl manifestă. Ei au ajuns să întruchipeze două moduri diferite, dar complementare de a cunoaște lumea, și această distincție era atât de vitală încât existau două cuvinte diferite pentru „cunoaștere”: Gnoză și Episteme. Pentru a relaționa cu acești termeni în mod foarte larg și, inevitabil pentru a simplifica prea mult, am putea spune că Mythos este o poveste inspirată din Imaginație cunoscută prin Gnoză – cunoașterea gnostică – în timp ce Logos este o relatare care răspunde Rațiunii, cunoscută prin Episteme – cunoașterea epistemologică.’ – Din Mythos and Logos de Jules Cashford (Holistic Science Journal, vol 2, numărul 3, Parallel Time).
De asemenea, Marina Warner, istoric mitograf, critic de artă, romancieră și scriitoare de nuvele britanică remarcă într-o conversație avută cu Omar Berrada, scriitor, curator și translator:
„Marina Warner: De când am scris Stranger Magic, am devenit mai interesată de această fantastică carte scrisă de Florence Dupont.
Omar Berrada: Invenția literaturii?
Marina Warner: Da… Ea are acest model de logo-uri și mit, care nu este un contrast între oral și scris, ci între două tipuri de text. Textul logos este instituțional, legal, precum habeas corpus sau Magna Carta sau lungimea unui metru; în timp ce literatura este mythos, o expresie mult mai fluidă, care este purtată pe voce, deși rămâne textuală. Mythos este un text într-o stare de metamorfoză constantă, nu în ultimul rând pentru că este tranzacțional; este realizat, nu consacrat. Este ceva care se întâmplă între tine și mine, sau între publicul de la teatru și distribuția personajelor de pe scenă. Este foarte evaziv, foarte greu de prins și nu rămâne prins, cu excepția cazului în care apare tipărirea. Acesta este punctul de vedere al lui Florence Dupont: atunci când intră tipărirea, obținem un alt concept al textului canonic, care transformă literatura în logos-uri. Deci cărțile sunt morminte sau, așa cum spune ea, „măști ale morții”. Și ea are un fel de idee metafizică că întreaga noțiune a vocii din mit, după tipărire, este despre reanimarea morților.”
Așadar, poate că un mit este o poveste inspirată din imaginație, cunoscută prin gnoză și într-o stare de metamorfoză constantă…
De citit în limba română:
Readings in English
