De Corina Gheorgheza

Înscrisuri peste tâmple-ți aștern penițele aurite, iar sigiliile-și scurg lacrima de ceară peste palmele-ți flămânde. În literă-ți stă legea și în brațe cumpătarea, iar focul viselor se-așterne pe umeri-ți gârboviți de greutatea lumii.

Pe când luna îți purta calea și pelerina neagră îți acoperea aripile ostenite, drumul din ce în ce mai lung și pământul din ce în ce mai moale și galben, îți încolăceau tălpile însângerate. Ciulinii îmbătrâniți de așteptare strigau un urlet mut și se agățau cu ultimii spini de bordura catifelată a mantiei, în speranța că atingerea de tine îi va readuce la viață, transformându-i în flori de iasomie crudă. Pădurea freamătă cu fiecare expir de-al tău, iar coroanele de frunze uscate își pleacă privirile în fața tenacității tale. Drumul ți-e greu și flacăra începe a se stinge, dar libertatea ți-e dată de lacrimile ce curg șiroaie și se izbesc de bocancii impielițați.
Roata umană ce ți se învârte în fața ochilor precum o hologramă îți cere un sacrificiu, dar tu continui să îți afunzi tălpile în noroi și să mărșăluiești în deplinul întuneric, acolo unde doar bătăile de aripi ale celor ca tine îți sunt călăuze.
Capătul nu ți-l știe nimeni și nimeni nu are dreptul să ți-l supună, căci în cartea cu milioane de pagini tu esti cel care a refuzat pactul cu sânge uman.
Dincolo de noapte e lumina ce-și întinde corzile de aur, iar în bătaia surdă a vântului speranța își caută casă. Acolo îți este redată suflarea dătătoare de viață. Acolo Palidului Împărat îi este redat cufărul înțelepciunii, dar singurul deținător al cheilor ești tu. Doar tu îți poți scălda palmele în focul aspru fără ca arsura să îți cresteze amprentele, dar pentru ca toate acestea să îți fie de folos, trebuie să mori puțin ca să-ți poți renaște oglindirea.
Rămâi întreg în reîntregirea ta și astfel pelerina neagră ți se va scurge de pe umeri, eliberându-ți aripile de plămânii ce pentru prima dată respiră văzduhul iertării de sine.
Iar în această clipă de glorie vei deveni unic, vei fi cel care va purta toate secretele omenirii și în tine se va naște un axis mundi menit să-ți fie geneza adevărului suprem. Pleacă-ți fruntea întru primirea strângerii de mână, dar nu îți pleca privirea, ci păstrează-ți ancora sacralității dincolo de profanul din exteriorul fiecăruia. Căci într-o zi o să te cunoști pe tine însuți așa cum te-a cunoscut cuvântul de la începutul lumilor. █

 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!