De Ion Bogdan Martin

Bărbatul, 40 de ani, plecat din România la o bursă în America
Femeia, aproximativ aceeași vârstă, și ea… pe acolo, cu treabă

De cele mai multe ori, teatrul bate filmul,
și asta, pentru că teatrul este viață!

Scena 1 (continuare)

Femeia, Bărbatul

Cei doi intră val-vârtej, femeia, trăgându-l după ea, închide ușa, o încuie, revine și îl ridică. Bărbatul are o mică geantă de umăr pe care o culege de pe jos.

FEMEIA: Cine știe?! Asta ar fi și mai grav! Mureai nevinovat ș-atunci ai fi putut să te simți vexat!!!
BĂRBATUL: Hai, c-ai fost bună aici. Sigur, după moarte m-aș fi simțit foarte vexat! Exagerat chiar! Ai un stil de a glumi…
FEMEIA: Mda! Dar dacă totuși tu erai ținta? Dacă ai deranjat cu ceva pe cineva, pe undeva…
Å¢i-e foame?
BĂRBATUL: Poftim? Nu, nu… Am mâncat pe seară… Și… lucrați… Scuze! Lucrezi undeva?
FEMEIA: Undeva, da! Ca mai toată lumea care nu este în șomaj sau casnică! Lucrez, deși nu-mi place ceea ce fac… n-am încotro! În fond, trebuie să fac ceva pentru a putea trăi. Da, știu, poate vei spune că nu este normal să muncim doar pentru a avea cu ce să trăim. Pentru strictul necesar. Mâncarea nu trebuie să fie un scop în sine, dar uite, privește în jur, vezi câtă lume nenorocită! Unii, pentru un colț de pâine, ar putea chiar să te și omoare. Sau gândește-te la acele câteva țări africane unde inaniția este politica de bază a acelor guverne, corupte sau nu, care ori nu vor, ori nu pot face nimic sau chiar nu sunt lăsate de către unele mari puteri!
BĂRBATUL: Oau! Ăsta… Ăsta a fost aproape un discurs politic! Dar ai dreptate, este trist că ajungem să ne luptăm, precum animalele, doar pentru un mimim de confort și mâncarea de zi cu zi.
Omul trebuie să aibă idealuri! Să-și propună ținte.
FEMEIA: Să năzuiască tot mai sus. Și indiferent unde se va opri, acel parcurs se va numi eovolutiv. Căci, nu-i așa, ce-ar fi omul, astăzi, dacă ne-am fi oprit din evoluție în epoca… medievală, să zicem!?
BĂRBATUL: Și zici că nu ai terminat nicio facultate?!

FEMEIA: Asta cu terminatul este cel mai greu! Toți ne aventurăm, ne facem planuri, le începem, dar mai greu de dus la bun sfârșit. Ne trebuie determinare, ambiție… Pe urmă, te ia și viața de mână, te aruncă într-o parte, într-alta… Te lovești de atâtea piedici ș-atunci ești pus pe punctul de a renunța!
BĂRBATUL: Acest ”montaigne rousse” descris de tine face parte din viață, fără urcușuri și coborâșuri, și fără luptă nu obții nimic. Renunțarea la idealuri este ca și când ai muri un pic!
FEMEIA: Frumos spus. Epic.
BĂRBATUL: Mulțumesc! Ajungi acolo, unde vorbeam, să trăim doar pentru a ne hrăni.
FEMEIA: Și eventual pentru a perpetua specia.
Tu iubești?
BĂRBATUL (foarte surprins): Eu… Dar nu știu ce relevanță are? Aici nu este vorba despre mine, cred!
FEMEIA: Nuuu?! Atunci, să mă uit în jur să văd dacă nu cumva mai este și altcineva! Scuze, mai eram și eu!!! Da, da… Eu, de vorbă, cu un bărbat străin, în mijlocul nopții… Straniu, nu-i așa?
Altfel, eram curioasă să aflu ce înțeles dai tu iubirii. Nu iubirii de mamă, de frate sau de țară, mă înțelegi?
BĂRBATUL: Da, dar cred că este timpul să… Este destul de târziu, poate că oamenii aceia… Nu crezi? Este posibil să fi plecat!
FEMEIA: Ar fi posibil, mai ales dacă nu interpretăm acest adjectiv substantivat strict din punct de vedere semantic, atunci posibilul poate fi o categorie filosofică, având rolul de a trasa tendințe folosifice ce pot conduce la constituirea unui fenomen sau a mai multora, premise ale unei viitoare realități.
BĂRBATUL: Oau! Te-am prins! De ce nu recunoști? Ai terminat filosofia sau dreptul!
FEMEIA: Tocmai ce glosasem pe tema terminării sau definitivării unui proiect!!! Nu, nu am terminat nimic din ce ai spus tu.
Dar, te-ai eschivat… Ai pe cineva în momentul de față. Ești îndrăgostit? Totuși, ai 40 de ani, nu?
BĂRBATUL: Câtă intuiție, da, pe 1 mai am făcut 40 de ani! Nu aș vrea să vorbesc despre asta. Nu te supăra! Sunt mult mai preocupat de soarta mea prezentă.
FEMEIA: De ce nu și de cea viitoare? Iubirea trebuie să fie un permanent ideal, poate că nu sună tocmai în regulă, nu? Iubirea să ne fie un ideal. Dar ce frumos este să visezi, cu ochii deschiși, că iubești și ești iubit… Ba nu, chiar ești iubit. Să-ți iei jumătatea de mână și să alergi prin văi și crânguri, fără de griji, fără de scop și să nu consumi niciodată iubirea. Să iubești fără de sfârșit.
BĂRBATUL (ridicându-se, dă ture cu geanta la piept): Așa ceva… Doamne, la ce discuții am ajuns!? Și zici că n-ai terminat nicio facultate!
FEMEIA (ton milităros): Stai jos, că-mi scrântești sternocleidomastoidianul! (Bărbatul se conformează brusc.)
Continui să te miri… Dar de ce trebuie neapărat să fi terminat o facultate pentru a vorbi frumos despre iubire?!
BĂRBATUL: Nu numai.
FEMEIA: Da, astăzi contează să fii titrat. Mulți nici nu se uită la tine sau nu te bagă în seamă dacă nu ai o diplomă pe un perete sau printr-un sertar! Imediat cum îți etalezi CV-ul, neapărat cu emfază, oamenii te privesc altfel! De ce? Vai, ai fost la Harvard sau la Cambridge, unde, ceilalți nu știu, că tăticu”™ a donat și a sponsorizat în draci!!! Eu, poate că nu am fost, dar poate gândesc la fel de bine sau chiar mai bine și mă pot exprima coherent mult mai bine decât un purtător de diplomă! Tocilarii nu vor ajunge, prin resurse proprii, niciodată în vârful piramidei.
BĂRBATUL: Mi-a plăcut asta cu ”purtător de diplomă”!
FEMEIA: Mda, sunt un pic revoltată pe această stare de lucruri. Prezentă în toate societățile, să ne-nțelegem!
BĂRBATUL: Ba, eu cred că tocmai America este cea care ține cel mai puțin cont de acest aspect. Ești bun, ești performant, atunci ești promovat.
FEMEIA: Da, se întâmplă aici chestia asta, numai în societățile private. Dar eu mă refeream la modul cum este perceput de către ceilalți. Știi cum se spune, cred că există și pe la voi această vorbă: ”Haina face pe om”!?
BĂRBATUL: Mda, din păcate este universal valabilă. Multe drame au plecat tocmai de la această tară socială. Tineri care nu au fost lăsați de părinți să-și întemeieze o familie pentru că unul sau celălalt, din viitorul cuplu, nu era titrat.
FEMEIA: Iubești?
BĂRBATUL: Tot insiști!?
FEMEIA: Femeie și eu, ce vrei?
BĂRBATUL: Nu știu de ce trebuie să… În fine, am lăsat în țară o iubită, chiar înainte de a pleca, am cerut-o de soție!
FEMEIA: Oau, ce frumos! Vai! Uite că m-am și emoționat! Îmi vine să plâng, nu altceva! Îmi place nespus să ascult poveștile altora de iubire, dacă eu tot n-am avut noroc.
BĂRBATUL: Adică… Și soțul.. Fostul sau… Mă rog!
FEMEIA: Cu soțul… A fost o înțelegere. O căsătorie din interes. Asta a fost.
BĂRBATUL: Și nu regreți…
FEMEIA: Da, omul trebuie să regrete toate faptele sale care nu sunt conforme cu educația sa, cu percepția sa despre lume și viață, cu ceea ce cere societatea de la el sau cu legile țării. Dar eu mai cred că atunci când îți expui regretele public îți arăți, de fapt, slăbiciunile. Te expui oprobiului și devii al dracului de vulnerabil.
Nu, omule, nu am regrete, așa m-am format, sunt o rocă tare.
BĂRBATUL: Vrei să spui că tu nu ai iubit niciodată?
FEMEIA: Ba da! Care adolescentă nu se îndrăgostește… Aveam 13 ani, mă îndrăgostisem nebunește de vărul meu… El avea 20 de ani și, într-o dimineață, am intrat în camera lui, nu îmi mai aduc aminte ce voiam să-i spun! Dormea, m-am băgat în pat lângă el, am început să-l mângâi, să-i caut buzele și sărutul… M-a luat în brațe și… de aici încolo, ți-am spus!
BĂRBATUL: Da, dar nu era așa. Mi-ai spus că el te-a violat!
FEMEIA: Eram prea mică, nu știam ce urmează după sărut. Eu voiam să-l mângâi, să mă mângâie… Să fie ca într-o poveste cu prinți și prințese. A fost foarte dureros când am realizat ce s-a întâmplat. Nu, el nu a avut nicio vină, deși putea să se oprească… Eram minoră, eram verișoara lui…

BĂRBATUL: Și cu pastilele…
FEMEIA: Aia a fost adevărată. Știi ce este cel mai trist în această poveste?
BĂRBATUL: ?!
FEMEIA: Vărul meu, după ce am luat pastilele și m-au dus în comă la spital, el… Și el a luat pastile. Dar el… El nu a mai putut fi salvat!
BĂRBATUL: Doamne, ce trist! Ce dramă! Îmi pare nespus de rău.
FEMEIA: Mda, nu mi-am iertat niciodată acest lucru. Uite, astăzi, este pentru prima dată, după mulți ani, când vorbesc despre întâmplarea aceea… Și asta cu un străin!
Pot să mă așez la tine în brațe?
BĂRBATUL: Mmm… Mda… dacă asta te liniștește?
FEMEIA: Mulțumesc! Aveam nevoie. Dar pune geanta asta jos, lângă fotoliu, că mă înghiontește! Așa!

Cum o cheamă?
BĂRBATUL: Pe cine?
FEMEIA: Pe iubita ta din Texasul românesc!
BĂRBATUL: Nu, ea este din București.
FEMEIA: București? Asta ce mai este?!
BĂRBATUL: Un oraș, capitala României. Anca se numește și este cântăreață de operetă.
FEMEIA (începe să-l mângâie, se eschivează): Oau, și mie îmi place să cânt! Poate îți voi cânta la un moment dat! Deci, te vei căsători cu ea!

BĂRBATUL: Mda, la anul pe 25 octombrie. Am făcut rezervarea restaurantului, am început pregătirile deja.
FEMEIA (își pune capul pe umărul lui): Ce bine este la tine în brațe! (Privindu-l drept în ochi.) Nu aș vrea să ți se creeze o imagine falsă despre mine. Nu, nu vreau să te cuceresc sau să profit, cumva, de tine. Pur și simplu, aducerea aceea aminte, mi-a creat un gol existențial. Aveam nevoie de un gest tandru, de o îmbrățișare… Ia-mă în brațe, te rog! Ei, hai, mai cu convingere!
BĂRBATUL: Nu știu dacă este bine ceea ce…
FEMEIA: Tu ești un om educat, cu principii, am încredere în tine. Știu că nu vei profita de o femeie care este, pur și simplu, istovită din punct de vedere psihic!
BĂRBATUL: Spui așa niște lucruri… Nici nu știu cum să reacționez!? Mie îmi pari altfel decât ai vrea tu să pari. Sau susții că ești! Este ceva ce nu se leagă.
FEMEIA: N-a reușit el Einstein să înțeleagă femeia, păi dar tu! Noi, cu trăirile, cu umorile, cu fandaxiile noastre și cu încă alte un miliard de probleme pe care, de cele mai multe ori, ni le creăm singure sau ne închipuim că ele există!
Ciudat animal, femeia, nu? Dar câte nu fac bărbații tocmai pentru acest animal aproape sălbatic? (Rage precum un leu!!!)

Uite, mă gândeam, oare câți bărbați ar sta așa… inerți cu o femeie superbă în brațe.
BĂRBATUL: Doamnă, dar nu ai spus…
FEMEIA: Femeia este plină și de contradicții. Ea poate să spună nu, dorindu-și cu ardoare să fie, de fapt, da. (Ridicându-se, Bărbatul își ia geanta în brațe.)
Of, geanta aceea! Fetișul. Este că te simți gol fără ea? Nud, adică!
Eu, după ce m-am lăsat de fumat, la vreo șase luni după aceea, când mergeam pe stradă sau la birou, dacă nu aveam țigara între degete mă simțeam de parcă nu aveam hainele pe mine. Mi-era nu știu cum?! Mă simțeam fără rost, pustiită! Luam de la cineva o țigară și o țineam neaprinsă. Închipuie-ți, până și chestia asta poate da dependență! Trebuia să am ceva în mână tot timpul, un pix, orice… Cunosc sentimentul!
Or nu mă găsești superbă?

BĂRBATUL: Nu, nu am vrut să se înțeleagă asta!
FEMEIA: Dar tu ești un bărbat aproape însurat și nu se cade să calci strâmb. De parcă te-ar ști cineva în America!
BĂRBATUL: Adică, să ne înțelegem! De fapt, a fost un act deliberat pentru a încerca trăinicia relației mele de iubire, grefată pe dorința-ți proprie de a face o cucerire. A fost până la urmă un avans sau…
FEMEIA: Eram aproape sigură că mă vei interpreta greșit. Tocmai îți spusesem că după povestirea dramei mele din adolescență aveam nevoie de o îmbrățișare, de un gest…
Mama nu avea timp niciodată de așa ceva. Nici măcar nu-mi aduc aminte de o îmbrățișare de-a ei, de un sărut… Ultima imagine este cu bătaia pe care mi-a dat-o după ce am căzut cu bicicleta și mi-am julit genunchii! În loc să mă fi luat în brațe, să mă fi mângâiat și pansat, ea a început să țipe la mine, să mă trântească pe parchet și să mă lovească.
BĂRBATUL: Îngrozitor! Unele femei nu ar trebui să nască sau să se numească mame!
FEMEIA: Suntem pe aceeași lungime de undă!
BĂRBATUL (privind de jur-împrejur): Ar cam fi timpul să plec. Îți mulțumesc din suflet pentru modul cum ai acționat! M-ai salvat….
FEMEIA: Ei, lasă, oricine ar fi făcut la fel.
BĂRBATUL: Mai ales că nu ți-a fost frică! Erau patru… Parcă așa ai spus!?
FEMEIA (merge și scoate din geantă un pistol): Știi ce este asta, nu? O armă.

VA URMA…

 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!