De Gabriel Anghelescu
Termenul ”alchimie” provine din arabă (el-kimya) și greacă, în rădăcina ”kimya”, cuvânt ce derivă de la ”Khem”, ținutul negru, nume dat în antichitate Egiptului.
Alchimia este cunoscută ca o știință ocultă consacrată transmutării metalelor, atât a celor reale, cât și a simbolurilor pe care acestea le reprezintă.
Marea operă alchimică are drept scop sublimarea materiei, eliberarea spiritului din cătușele corpului fizic, plumbul urmând să devină aur, făcând ca omul să devină supraom. Alchimia nu lucrează numai asupra materiei, ci și asupra spiritului, transmutația vizând ambele domenii, obiectivele acesteia fiind piatra filosofală și elixirul vieții.
Cu un suflet (sulful) devenit lucid, adeptul își va regenera spiritul (Mercur) și va transforma materia banală în forme sublime (săruri).
Căutările alchimiste vizau chintesența, a cincea esență, o substanță care s-ar găsi în toate corpurile din Univers și care s-ar obține prin distilări succesive. Anumite ritualuri alchimice făceau apel la o simbolistică alchimistă a planetelor, în care Luna este Argintul, Soarele – Aurul, Saturn – Plumbul, Mercur – Mercurul, Venus – Cuprul, Marte – Fierul și Jupiter – Staniul.
Pentru alchimiști, aceste noțiuni nu desemnează doar elemente chimice cu același nume, ci reprezintă calități sau concepte filosofice.
”Prima Materia” posedă două însușiri, una fizică și una spirituală, pentru care Sulful este principiul activ, iar Mercurul, principiul pasiv sau substanța.
Sarea este mijlocul de unire a celor două și este asimilat spiritului, care unește sufletul și corpul. Preceptul de la care se pornește este că orice materie conține sare și poate fi transformată în aur.
Nu se poate vorbi despre Alchimie fără menționarea conceptului V.I.T.R.I.O.L, obținut din primele litere ale cuvintelor frazei latine ”Visita Interiorem Terrae, Rectificando Invenies Occultum Lapidem”, care se traduce prin „vizitează interiorul Pământului, rectificându-l, vei găsi piatra ascunsă”, apelul acestei fraze fiind acela de a pătrunde în interiorul materiei și, prin purificări succesive, se va obține adevărul ascuns, adevărul alchimist.
Prin aceeași formulă, V.I.T.R.I.O.L, nume dat de alchimiști sulfaților, alchimiștii operativi încercau să transforme orice metal obișnuit în aur, printr-un șir de combinații și reacții chimice cu alte elemente.
Pe plan esoteric, regăsim coborârea în eul profund până la nucleul său, pentru ca din acest punct să înceapă procesul de perfecționare a omului.
Logica alchimică a dus la stabilirea unor corespondențe între planete și diferite zone, centre și organe ale corpului omenesc.
Astfel, pentru cei mai mulți alchimiști, Saturn era plasată în creier, Jupiter – pe frunte, Marte – în plămâni, Soarele – în inimă, Venus – în stomac, Mercur – în zona ficatului și Luna – în intestine.
În mod similar, cele patru elemente erau localizate astfel: Focul în inimă, Apa în ficat, Pământul în plămâni, Aerul în vezică.
Aceeași logică alchimică, arată că, acționând asupra acestor centre și corespondențe, adeptul se străduia să opereze transmutarea generală a întregii sale ființe, pentru a atinge un plan superior unde Saturn – Plumb , se transformă în aur pur.
Luna face joncțiune cu Soarele, apoi, împreună cu Luna și Soarele, Mercurul și Sulful se ridică până la Saturn și proiectează Lumina – Aurul.