De Marius Dragomir
▲ Născut la 19.04.1969 în Brașov, sub semnul Berbecului, compozitor, interpret, textier, aranjor, orchestrator.
▲ STUDII MUZICALE: A urmat Liceul Pedagogic și Conservatorul de Arte Muzicale Târgu Mureș și Semiotică la Universitatea Româno-Americană București.
A studiat peste 11 instrumente: exprimându-și mereu aprecierea pentru muzica clasică și muzică de film și studiind compoziția orchestrală, armonia și contrapunctul muzical.
▲ După imensul succes cu ”Party în Transilvania”, 1995, cariera lui a continuat astfel:
▲ Încă 18 albume lansate pe piața muzicală (În total: 21 de albume muzicale);
,,DISCUL DE AUR” – 1996 PENTRU ALBUMUL ,,PARTY IN TRANSYLVANIA”-PESTE 1.800.000 DE EXEMPLARE VÂNDUTE; ”PREMIUL PENTRU CEL MAI PROLIFIC ARTIST AL ANULUI 1998”’: 6 ALBUME ÎNTR-UN SINGUR AN; FESTIVALUL RBA – PREMIUL SPECIAL – 2002; PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ 2003; ZIARUL ,,GARDIANUL’” – PREMIUL SPECIAL – 2002.
▲ A scris librete muzicale pentru TEATRUL ARLECHINO BRAȘOV. Este inclus în trei dicționare muzicale: – două naționale și unul internațional, ca și în volumul istoric „PATRIOTISMUL ROMÂNESC ÎNTRE DISPARIȚIE ȘI IZBÂNDĂ – 2011.
▲ Pentru că Marius Dragomir este clasician la bază și-a dorit întotdeauna să aducă la cunoștința publicului un album de muzica clasică, în anul 2015 a lansat „Ethno Symphonika ce are inclus 13 compoziții de muzică cultă: o rapsodie în patru părți, un concert de pian, un cvartet de coarde, un concert pentru vioară, alte compoziții originale de gen clasic și teme muzicale din folclorul românesc orchestrate în stil clasic de către el.
▲ 2018: este dezvelit bustul lui Marius Dragomir, alături de alte lucrări de sculptură ale unor personaje importante în istoria României, precum: regele Mihai, regina Maria, Neagu Djuvara, Andrei Șaguna etc. Bustul a fost realizat de sculptorul Petrică Buhnici și prezentat în cadrul vernisajului ”România eternă”, cu ocazia Centenarului la Târgul Internațional de Carte și Muzică organizat anual în Brașov.
▲ Tot în 2018, Marius Dragomir surprinde din nou prin colaborarea cu Diva soprană Elena Moșuc la proiectul Resonance, scriind șase compoziții de gen pop-opera. Orchestra Operei Naționale Române Iași a prezentat publicului, în premieră, Resonance, un proiect muzical original, conceput de soprana Elena Moșuc. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul festivității de închidere a celei de-a 45-a ediție a Vacanțelor Muzicale la Piatra Neamț.
Marius Dragomir spunea:
”Muzica e rugăciune vibraţională-multiversală înaltă. E comuniune lingvistică angelică, dumnezeiască. Este o armă folosită pentru apărare, dar și de atac pentru unii care pot face din muzică vibraţie de rezonanţă grosieră.Totul ţine de alegere.” (2015)
https://mariusgdragomir.wixsite.com/mariusdragomir
Ce faci, plângi?
Ce faci, plângi?
Nu, mi-a curs un nor
Din ochiul stâng,
Aveam obrazul prea secat
De sărutări ce nu mi-ai dat,
De zile-n care nu veneai.
Unde erai?
Cum m-ai lăsat să rătăcesc?
Cum m-ai lăsat să-nnebunesc?
De ore-ntregi mă uit pe geam,
Și da…, plângeam!
Plângeam ca ploaia de pe geam,
Și mă uitam, și mă uitam…
…Te așteptam…
Și-ntr-un final, când ai venit,
Și ploile s-au potolit.
În ochiul stâng aveam ceva,
Credeam că plâng, dar nu era,
Doar pleoapa ce mi se zbătea,
Și… te iubea.
Ce faci, plângi?
Ce faci, plângi?
Nu, mi-a curs un nor
Din ochiul stâng,
Aveam obrazul prea secat
De sărutări ce nu mi-ai dat,
De zile-n care nu veneai.
Unde erai?
Cum m-ai lăsat să rătăcesc?
Cum m-ai lăsat să-nnebunesc?
De ore-ntregi mă uit pe geam,
Și da…, plângeam!
Plângeam ca ploaia de pe geam,
Și mă uitam, și mă uitam…
…Te așteptam…
Și-ntr-un final, când ai venit,
Și ploile s-au potolit.
În ochiul stâng aveam ceva,
Credeam că plâng, dar nu era,
Doar pleoapa ce mi se zbătea,
Și… te iubea.
Grijă
De ce te uiți la mine lung?
Mă faci să stau cu ochii-n pământ,
Nici nu vorbești, nici nu clipești,
Ce vrei să faci, să mă-mpietrești?
Încerc ca să păstrez tăcerea,
Să nu stric cu-n cuvântu-ți vrerea,
Hai, dragă, spune ce te-apasă?
Aș vrea să-ți spun, dar nu îți pasă!
Ce-oi fi făcut, ce-oi fi greșit?
Ce crede că am săvârșit?
Am fost de casă, am fost corect,
Și datoriile de drept,
Am fost și soț și-al tău amant,
Prieten, chiar și… confedant,
Ce să mai fac să-ți fie bine?
Ți-am dat și haina de pe mine,
Ți-am dat și inima din piept,
La ce m-aștept?
Și-apoi din neguri tumultoase,
Se mișcă doar un pic din coapse,
Ridică mâna pe genunchi,
Și-mi spune: ce-o să faci atunci?
Ce-o să faci când n-oi mai fi?
Și-apoi cine te-o-ngriji?
Cine o să stea cu tine,
În nopțile cu lună plină?
Și eu i-am spus…
Ai fost plecată, nu doar o dată,
Și-am rămas al nimănui,…
Dar gândul tău că ești cu mine,
Și-n gândul meu că sunt cu tine,
Mă face să te-aștept mereu…
Lângă șemineu.
ANUL NOU
Inspirație divină
Și plină de lumină,
Picure din Rai,
Slove-n dulce grai,
Așternute ușor
Pe-o frunză de merișor.
Din brăduț să-ți faci peniță,
Prinsă în codiță,
Și să scrii cu-alint
Cuvinte ce se-aprind,
De la Cel de Sus,
Până la apus,
Și-apoi să revii
Și din nou să scrii,
Despre viitor,
Poezii de dor,
Dor de an trecut,
Ulcele în gard de lut,
Mândru și ocult,
Copilaș desculț,
Vine-n astă seară,
Anul Nou se cheamă!