Text: Adina Baranovschi
Foto: Bogdan Baranovschi
România ocupă unul dintre primele locuri din lume la… sare. Zăcămintele de „aur alb” sunt atât de mari încât ar ajunge pentru o mare perioadă de timp. Slănic (Prahova), Târgu Ocna (Bacău), Praid (Harghita), Turda (Cluj), Ocnele Mari (Vâlcea), Cacica (Suceava) sunt cele mai cunoscute locuri de extracţie a sării de la noi, majoritatea salinelor fiind incluse şi în circuitul turistic. Ele sunt amenajate corespunzător atât pentru tratament medical, cât şi pentru agrement, fiind administrate de SALROM (Compania Națională a Sării).
Salina Turda (Cluj)
Extragerea sării la Turda datează din perioada daco-romană, dar exploatarea în scop turistic a acestei atracţii transilvănene s-a înregistrat în ultimii 60 de ani. Mina ca atare datează din sec. al XVII-lea când au fost efectuate primele lucrări miniere în sala Terezia (cel mai mare spaţiu subteran cu o adâncime de 90 m, având în interior un lac subteran şi o cascadă de sare, formată prin depunerea sării din soluţia salină ce se prelingea din galeriile romane), cea mai veche încăpere. Treptat au fost deschise şi altele: mina Ghizela (în 1857 şi abandonată, redeschisă în 1992 pentru tratament), mina Rudolf (în 1867, având o lăţime de 50 m şi o adâncime de 40 m, scările de acces coborând pe 13 etaje), galeria Franz Josef (construită între 1853-1870 pentru uşurarea exploatării sării ce trebuia adusă la suprafaţă).
Salina a funcţionat neîntrerupt până în 1932, când a fost închisă o vreme, apoi redeschisă mai târziu vizitatorilor, în scopuri turistice şi medicale. Nu demult a fost modernizată cu fonduri europene, rezultatul fiind uluitor prin dotările la standarde internaţionale, după cum putem constata privind întregul spaţiu subteran din… aer, adică dintr-o roată-gondolă: terenuri de sport, bowling, minigolf, o sală de concerte, un debarcader cu bărci ce permit plimbarea turiştilor pe lacul salin etc.
În acest ambient occidental putem admira câteva relicve interesante, cum ar fi aşa-numitele crivacuri, dispozitive prin care se transporta sarea din subteran la suprafaţă, nişte utilaje preistorice, probabil unicat la noi.
Salina Ocnele Mari (Vâlcea)
La mică distanţă de Râmnicu Vâlcea se află salina amenajată şi deschisă publicului în urmă cu câțiva ani, la care se ajunge cu microbuzele ce transportă turiştii prin tunelurile în serpentine, până la o adâncime de 225 m. Aici se găsesc o capelă, un muzeu, un restaurant, o cramă, magazine de suveniruri, terenuri de sport (pentru fotbal, baschet, tenis, volei), mese de ping-pong şi biliard, locuri de tratament pentru sanatoriu, de relaxare pentru vizitatorii obişnuiţi (cinematograf), de joacă pentru copii etc.
Ca multe alte saline, şi la Ocnele Mari exploatarea sării a început din vechime, dacii întemeind chiar pe aici aşezarea Buridava, menţionată de Ptolemeu în scrierile sale. Activitatea de extragere a sării a continuat pe vremea romanilor, apoi în perioada medievală când a devenit monopol domnesc, veniturile obţinute din comercializarea sării fiind substanţiale. La jumătatea secolului al XIX-lea a încerput să fie exploatat din plin zăcământul de la Ocniţa (Salina Veche), minele Sf. Ioan cel Vechi, Sf. Nicolae, Sf. Ioan cel Nou, Sf. Pavel (rebotezată 1 Mai) şi Sf. Petru fiind tot atâtea puncte de lucru. Din 1960 sarea vâlceană se extrage de la Ocnele Mari cu metode moderne. Modernă e şi salina deschisă publicului ce cuprinde multe spaţii de agrement pe o suprafaţă de 20.000 m2.
Salina Cacica (Suceava)
Aflat în preajma Obcinei Mari din frumosul ținut al Bucovinei, acestui loc cu tradiţie îndelungată în extragerea sării (prin metoda fierberii și evaporării sării recristalizate din saramură, datând din neoliticul timpuriu – acum peste 5000 de ani), dar amenajat ca atare de prin sec. XVIII de către habsburgii stăpânitori, i s-a dus vestea că ar fi Wieliczka României (vestita salină din apropierea Cracoviei), atât prin configurație și decorațiuni interioare, cât și prin faptul că aici trăiește cea mai mare comunitate etnică poloneză de la noi.
Intrarea în mină se face pe o serie de trepte de lemn înconjurând puțul principal de acces. Dacă, altădată, această salină era printre cele mai moderne din Europa, în prezent a rămas oarecum în urmă, deși atracțiile nu lipsesc, fie ele un lac și o peșteră artificiale (Lacul Sărat și Grota Piticilor), așezăminte religioase (capelele romano-catolică Sf. Varvara și cea ortodoxă cu Icoana lui Daniil Sihastrul), spații expoziționale (un Muzeu al sării) și de agrement (Sala de dans Ing. Agripa Popescu).
