De ce ne urăsc Ei pe noi, românii? (8) – editorial
De Eugen Matzota
Câte răscoale ale românilor cunoașteți, la urma urmei?
Nu de alta, dar să vedem cât de încovoiat este românul în fața celor care-l calcă în picioare.
Toleranța românilor este aceea care permite o asemenea escaladare a situației și așa dezastruoase de sute de ani a țărănimii.
Ca să ne fie lucrurile foarte clare, hai să vedem câte răscoale au fost pe vremurile fanarioților, de exemplu? De câte răscoale răscoale am auzit noi de-a lungul a sute de ani asuprire a țăranilor și, în general, a românilor?
Cine, Horia? Păi, Horia era un Francmason din Transilvania, căci nu oricine era primit la Împărat. Ei, fiind în aceeași Lojă Masonică, se zice, s-au întâlnit, că doar erau Frați.
Că nu s-au putut înțelege, asta e altă poveste și nu face obiectul acestei cărți. Aici vrem să știm de câte ori au ridicat românii capul din pământ…
Cine, Doja? Micul nobil secui Makfalvai Dózsa György, adică.
Păi, și el era tot din Transilvania! Și, la fel ca Horia, nici el nu era vreun țăran oarecare, asta să ne fie clar! Așa că, mai ușor cu eroismul românilor din Țările Române de la Est și Sud de Carpați, vă rugăm…
Pe această toleranță se bazează ciocoismul contemporan, care profită de faptul că în România PCR (pile, cunoștințe, relații) nimeni nu te bagă-n seamă pe tine, cel de jos.
E și greu, la urma urmei. Atunci când te uiți de sus de tot, nici nu mai ai cum să vezi furnicile pe care calci. Nu că ți-ar păsa prea mult de asta.
Nici lor, de multe ori, căci s-au obișnuit să meargă aplecate, cam ca furnicile, la urma urmei…
