după ce pleci
din cuvântul tău
din pasul tău
din gândul tău
din somnul tău
ești
Pretutindele
Netrecerea
Începutul
geamăt
1.
voi
cei care trăiți fără de griji chiar
s-ar cuveni
să vă amintiți
măcar
la ceas de rugăciune
de cei care
îndură
foamea
setea
frigul
frica
chiar dacă-i în zadar
eu
păcătosul
aduc totuși
dinainte-vă
rostirea
oftatul
lacrima
ori
ați rămas
decât trupul
bietul
încotoșmănit
în zdrențe
lucitoare
2.
din modestie
care-i proxim obedienței el a ezitat
să se facă auzit
în lume
iar tot ce i se aduna
între gânduri și nopți
care trebuia spus
era lăsat să treacă mai departe
rodind neștiut în pântecul tăcerii
consecvent
a trecut astfel neobservat
mai degrabă neluat în seamă
adăugând modestiei
încă un rând de pietre
puse de-a curmezișul râului
asta mulțumindu-l
atât cât poate mulțumi
adierea toamnei
n-a înțeles nicicând
care ar fi fost motivul
să iasă în față
gestul în sine
fiind de fapt
banal
neobișnuită
fiind doar catapulta
accesoriul nelipsit
la măririle mundane
3.
puțini
au aflat firul de apă
neliniștea
dincolo de clipocitul
abia auzit
puțini
au întâmpinat
emoția
blândețea
care învăluie
nuntirea
pietrei
cu vâltoarea izvorului
cu toții însă
aflăm
doar
rareori
cât de puțin am fost
cât de mult n-am fost
4.
e greu de priceput
motivul
pentru care
indivizi
altfel
plătiți cinstit
de comunitate
își încropesc
piedestale
de pe care ne întâmpină
vai
cu verticalitatea
cea mai de jos
oferind
deliberat
cele mai neașteptate
ficțiuni
învelite
cu grijă
în pergamente
opace
îngălbenite
5.
de aici
din locul
unde am ajuns
adică sunt
nu se mai poate
să întorc
nimic
în tăcere
chiar nimic
pentru că
toate cele
stăruie de-acum în cuvinte
căci trebuiau
spuse
acum
neîntârziat
înainte
de scăpătat
aduse
la lumină
rostuite
după legea
scrisă
în lutul
din noi
