De Dr. Viorel Roman

Ed.  Cugetarea, 1937, de Nicu Porsenna, deținut politic (1948-64), demonstrează că germenii dezastrului comunist și postcomunist se dezvoltau în epoca interbelică, cum vede și Mircea Eliade în „Piloții orbi”, publicat și în Viorel Roman; România 2030: Prefața: un discurs incitant, care ignoră “corectitudinea politică” de Corneliu Vlad. Ed. Artpress Timisoara 2013, 230 p.

VIOREL ROMAN, 20.03.1942, Lovrin, jud. Timiş. A absovit, în anul 1965, Institutul de Studii Economice şi Planificare „V.I. Lenin“ din Bucureşti şi o şcoală de ofiţeri de rezervă. A lucrat că economist la mai multe instituţii din Timişoara, la Radio Bucureşti şi cadru didactic la Universitatea din Timişoara. Plecat în Germania Federală în 1972, s-a specializat la Universitatea din Frankfurt / M şi şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Bremen, unde a devenit consilier academic pe viaţă. A organizat Biblioteca Universităţii şi i-a adăugat o colecţie de românistică. Corespondent pentru Vocea Americii, Washington.

Expert al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Profesor asociat la Academia de Studii Eeconomice din Bucureşti şi Chişinău, la Universitatea din Timişoara şi din Baia Mare. Membru al Academiei Româno-Americane (ARA). Lucrări: Rumänien im Spannungsfeld der Großmächte / România în sfera de interese a marilor puteri, 1774–1991, 3 vol., 1987–1991 (în limba germană); Politica economică românească. Strategia unei politici de dezvoltare, 1988 (în germană, engleză, franceză, română); Revoluţia din decembrie 1989, 1990; România spre Piaţa Comună, 1992; Imperiul, evreii şi românii, 1994; România în Europa, 1995; Transilvania. Românii la încrucişarea intereselor imperiale, 1998 (în german şi română); Imperium & Limes, 1999 (în română şi serbo-croata); Capitalism ortodox, 1999; Tranziţia. De la revoluţia din România 1989 la războiul din Iugoslavia 1999, 2000; Bucovina şi Basarabia, 2002 (în germană, rusă şi română); România, Articole, interviuri, opinii ; Aufsätze, Interviews, Meinungen,

29 vol., 1990 – 2019 (în limba română, germană, engleză, serbo-croata). Din Ecaterina Ţarălungă: Enciclopedia identităţii româneşti. Personalităţi. Bucureşti 2011, p. 679

Corupția-sistem:

„Pe ruinele interesului obștesc crește tare, ca mărăcinele, interesul personal, egoismul omului întors la natura primitivă. E dispariția dezinteresării eroice, e imoralitatea și corupția publică devenită sistem […].

Am impresia că românii și-au împlinit rolul istoric: după ce au apărat Europa de huni, de tătari și de turci, de bolșevismul rusesc și de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând crea oameni. Scriu aceste rânduri și-mi pare că aștern rămasul bun al unui român de la poporul său, care nu va mai fi”.

 

Slăbiciunea morală: 

„Regula în viața publică e resemnarea, slăbiciunea morală. Din această pasivitate, din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia românească pomana și gratuitatea. […]

Iertarea de datorii și nicio răspundere […].

De aceea, spre deosebire de morala aspră și neîndurătoare a Occidentului, mentalitatea românului este Protecția și Norocul; iar nu efortul, nu inițiativa. «Românul se naște bursier, trăiește funcționar și moare pensionar» (cf. P.P. Carp)”. […]

Idealul rasei noastre a devenit câștigul fără muncă (M. Eminescu), superficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. Nu e de mirare că dacă îți trebuie un lucrător care să-ți strice instalațiile, un secretar care să-ți încurce treburile, un avocat care să-ți piardă termenele proceselor, se impune să-l alegi român. Îl vrei serios și capabil? E nevoie să-l iei străin […].

În neamul nostru, în orice ramură de muncă, omul stăruitor, corect, înzestrat cu conștiință profesională – este excepția; leneșul înfumurat, deșteptul superficial – este regula”.

 

Schimbare sau pieire: 

„Românul este complet lipsit de mândrie omenească, cetățenească și națională. Polonezul și maghiarul împing orgoliul până la trufie; bulgarul, sârbul și grecul duc mâna la cuțit, fac revoluții. Singur românul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat în picioare, pălmuit, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat în gândul și simțirea lui. Şi toate acestea fără nicio tresărire de mânie mântuitoare. […] Nu. Românul rămâne pururi cu fruntea în țărână, el nu are îndrăzneala să țină pieptul înainte și capul sus. E un sclav! […] În prima țară din Europa, noi suntem ultimul popor din Europa! Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri!”

„Eu nu cred în democrația românească. În România nu poate exista democrație, structural, e aproape ca în Rusia… Schengen nu este o simplă chestiune politică, ci ține de tradiția istorică europeană. Există, din păcate, formula unor cetățeni second-hand.”

Acad. Răzvan Theodorescu

 

 

 

IMPERIUL – LIMES – BARBARII

INVAZIA BARBARILOR

 

INVAZIA BARBARILOR e scrisă de mine acum trei ani, imediat după ce actuala Doamnă de Fier, încă, a deschis, iresponsabil, granițele.

Apoi a vorbit concret și Papa Francisc de INVAZIA MAHOMEDANILOR.

Viorel Roman

 

Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană are o tradiție de două milenii cu barbarii.

Numai Germania așteaptă anul acesta 800.000 de afro-asiatici din așa zise state eșuate – failed states -, părăsite de administrația creștin-europeană în urmă cu jumătate de secol.

De atunci, ele sunt incapabile să mențină un minim de condiții civilizate populației preponderent musulmane și idolatrice, care se refugiază acum, trecând prin Balcani sau cu ambarcațiuni Mediterana, în UE.

Pe scurt: dacă ne-ați părăsit și nu ne mai faceți accesibilă civilizația și la noi, venim peste voi!

Uniunea Europeană nu-i Imperiu, n-are Constituție, iar deficitul de democrație a celor 28 de state suverane paralizează luarea de decizii majore, așa că putem vorbi și de un failed imperium, failed sacerdotium.

Dacă Imperiul depinde de Papă și Împărat, vedem că ultimul lipsește iar Papa Benedict XVI s-a retras, sufocat de relativism, de primatul economiei, de laicizarea chiar și a clerului și a unor pseudo-ceremonii sacre.

Dacă destinul final al lumii, escatologia universală se diluează, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt și sensul vieții se degradează.

Să ne reamintim că democrația a apărut ca urmare a departajării sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Papă și Împărat, și a revoluției papale din sec. 11-13. De aceea, nu-i de mirare, și după filosoful Giorgio Agamben, că o degradare a bisericii papale atrage după sine și pervertirea democrației, a întregii vieți social-economice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divină este înlocuită fără menajamente de liberalism, cu economia de piață și competiție.

În statul secularizat al iluminiștilor, la departajarea politicii de religie, locul credinței l-a luat, după eșecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata și dreptatea divină nu mai joacă niciun rol în statul modern de azi, cu consecințe deprimante și riscuri.

Scriitorul Michel Houellebecq descrie, în romanul său de mare succes „Supunerea lipsei de perspective”, pustiul spiritual contemporan din Franța. Europa, în care fiecare persoană este forțată să lupte și nu mai are nici posibilitatea, nici puterea, de a se împotrivi competiției pentru un loc cât de cât privilegiat într-o economie de piață motivată exclusiv de lăcomie și setea de bani.

Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.

Dacă este deja insuportabil că nu se mai poate vorbi de Europa decât de deficit de democrație, austeritate, economie, euro, va reuși invazia afro-asiatică să readucă în actualitate valorile culturale, spirituale, creștin-europene, la care aspiră nou-veniții, și, pe această cale, să se depășească fundamentul eminamente economic, secularizat, al neoliberalismului?