Născută la 14 octombrie în Ploiești. Licențiată în Științe Administrative.

După terminarea facultății, a schimbat macazul, îndreptându-se către marea ei pasiune: arta.

A cochetat șase ani cu industria ”beauty,” unde s-a format ca ”make-up artist,” dar și ca om de vânzări și unde a înțeles că frumusețea umană există, dar trebuie descoperită.

Specializările în medicina tradițională chineză și rusă au fost cele care au ajutat-o să ia contact cu omul din punct de vedere holistic, drept pentru care care dorința de a coborî în adâncurile ființei umane, acolo unde se întrepătrund sacrul și profanul, a venit în mod firesc.

Pasiunile sale pentru psihologie, filosofie și simbolistică s-au unit într-o manieră subtilă și naturală , reușind astfel să pună în scris toate imaginile interioare ce-și au fascinanta reflexie la exterior, sperând doar că cititorul va rezona cu mesajul care îi este adresat.

În prezent, are diverse contracte de colaborare în zona de online, administrând conturi de publicitate si specializându-se în content writing și copywriting, domenii ce au la bază scrisul, element care îi definește personalitatea.

O lume nouă

De Corina Gheorgheza

 

Nicicând mișcarea universului nu a fost înțeleasă mai bine ca acum când vibrațiile de suflet ce se zbat în fiecare dintre noi se pun în perfectă armonie și simbioză cu undele luminoase ce ne străbat ființa. Vechile credințe adânc sădite sunt astăzi împachetate în globuri de lumină și lăsate să plece pe marile râuri ca într-un profund ritual de adio, menite să creeze baza de date a unei alte civilizații ce se zbate să iasă din găoace și să cuprindă lumea. O legănare simplă în aval ce-și poartă cu demnitate cunoașterea, ducând-o la capăt de lume, unde explozia minunilor se va transforma în cel mai frumos foc de artificii.

Astăzi muzicalitatea ridicată către susul exploziv își aruncă acordurile de vioara și transformă eternul în momente pline de viață, ce pulsează la unison cu inimile celor de jos. O comemorare acustică de-o importanță colosală, menită să deschidă porțile ignoranței. O lume construită din nimicuri, ce-și adună bucățile de suflet uitate în peșterile rupestre. Un cântec ce răsună de sub pietrele filosofale ale maeștrilor ce din dorința de a deschide ochii umanității au fost izgoniți în cele mai întunecate temnițe. Și de acolo, cu picioarele aflate în mucegai, și-au extins conștiințele către bibliotecile universale, lăsând în urma lor coduri ce aveau să faciliteze drumul către marea comoară a lumii prezente.

Atât și nimic mai mult și cu toate astea, e doar o simplă perdea de fum ce stă între noi și ei, o perdea ce se ridică ușor, precum cortinele marilor teatre, în spatele cărora se află adevăratele răspunsuri la scenetele pe care ne chinuim să le traducem în limbile inventate de om. Fără să știm că adevăratul limbaj e cel ce se compune din uniuni sufletești și care dă voie creației să spargă barierele timpului și spațiului în care din frică am ales să trăim.

Nimic nu poate sta între cei în care zvâcnește adevărul și care și-au rănit mâinile ieșind din prăpastia plină de memorii grotești, căci ei sunt cei care și-au trezit simțurile cu ajutorul cărora s-au găsit, punând astfel bazele unui nou început.

 

 

 

 

Profeție nocturnă

 

Nimic din ceea ce se face în ascuns să nu poată fi dezvăluit de orișicine , așa cum tot ceea ce se face la vedere să poată fi văzut de toți. Iar cei ce umblă în miez de noapte desculți și cu ochii închiși să poată fi gasiți la raspantie pipăind abisul.

Când luna este în primul pătrar toate viețuitoarele ce ne stau alături și respiră din aerul lumii să iasă la lumină pentru a trezi adormiții din noi, obligându-ne astfel să vărsăm smoala ce ni s-a lipit de suflete.

Vârtelnițele să urle în miez de noapte, vântul să-și suspine versurile, iar în ochiul de apă primordial să ne citim faptele. Haosul săltat în ceruri de furtuna vindecării să transforme pământul într-o maiestuoasă oglindă, în care fiecare pas să poată fi urmărit, fiecare zâmbet văzut și fiecare lacrimă transformată în aur.

Oracolele lumilor nu contenesc a propovădui viitorul ce se scurge din cupele ciocnite de zei, căci ei văd din unghiuri drepte toate cele ce ne separă.Nimic nu moare, căci totul este viu, așa cum nimeni nu dispare, doar pleacă-ntr-un târziu în spatele oglinzii de unde să poată să-și înțeleagă mai bine menirea.

Alege înțelept!