Poezii de Eugen D. Popin

Din ciclul „Peisaje cu oameni”

ALT.culture_09.2018 12-13

ultimele cuvinte atârnau de colţurile gurii

(update 1989 – 2012)

ei bine

jurnalul meu mă refuză

îmi şterge mereu însemnarea

de faţă:

„brancardierul cel blond

care semăna leit cu Paris

s-a înecat

peste noapte

într-o băltoacă de pe marginea drumului

dimineaţa devreme

l-au găsit navetiştii

rece şi cu ochii bulbucaţi

ultimele sale cuvinte

mai atârnau încă

pe colţurile gurii

cei care l-au cunoscut

se feresc să se mire

ceilalţi îşi fac doar cruce

şi trec evenimentul în cv

nefericitului

i se face loc în istoria recentă

pentru ca mai apoi

operativ

să fie arhivat

la capitolul

seulement pour les connaisseurs”

______________________________

între aici şi acolo

pentru Marinella Vicinanza

Timişoara e cel mai frumos oraş din lume

în acelaşi timp însă

un loc

fascinant

uneori împietrit

şi cufundat în sine

pentru ca să-l poţi iubi

eşti tu cel care trebuie să modelezi

să te adaptezi

limitelor sale

frumuseţilor sale

eliberat de timp

eliberat de spaţiu

München Paris Roma

se înclină dinaintea-ţi

ţi se oferă

te atrag

cu sutele de posibilităţi

lustruite în permanenţă

actualizate de reclame

organizate perfect

te provoacă neîncetat

cu frumuseţea lor

de chirurgie plastică

şi farmecul tinerei atrăgătoare

dispusă a-ţi satisface toate dorinţele

dar toate

chiar şi pe cele mai irezistibile

Timişoara nu este aşa ceva

e mai degrabă o doamnă distinsă

trecută de prima tinereţe

ba chiar şi de a doua

dar încă frumoasă

distinsă

cu trăsături superbe

radiind înţelepciune şi inteligenţă

ascunse discret în ambuteiajul matinal

în spatele faţadelor obosite

ea revendică fără ca să aştepte

vrea să fi tu acela care omagiază

să fi exact ceea ce ea îşi doreşte

ceea ce aşteaptă de la tine

______________________________

voit sau dimpotrivă

conştient ori inconştient

noi existăm simultan

oscilând necuviincios

între aici şi acolo

crezând că până la urmă vom alege

între mamă şi mama adoptivă

foarte curând însă

consimţim că dragostea şi iubirea

par doar la prima vedere

a fi opuse

ireconciliabile

şi ne supunem legii atavice a biologiei

de a nu ne putea alege

cine ne va fi mama

iar imposibilitatea asta există

pentru că planurile logice

sunt mult prea departe unul de altul

ca să permită comunicarea

apropierea

comparaţia

ALT.culture_09.2018 14-15.png

______________________________

în mintea noastră

se suprapun permanent

fără să vrem

şi asta în fiecare zi

imagini

culori

mirosuri

friptura de miel

sarmalele cu afumături

se confundă impertinent

cu pizza abia scoasă din cuptor

cu aroma berii proaspăt deschise

cu parfumul delicat al cabernetului franc

cu liniile paralele care se întâlnesc

cu dimensiuni care se apropie

după care se îmbină ireversibil

în culorile amurgului

______________________________

suntem aici şi acolo

în această confuzie logică şi aristotelică

cele două mame se suprapun

iar noi nu mai distingem

între biologic şi logic

între copilăresc şi rigid

între mamă şi mamă

de-acum nu mai ştim

dacă urcăm sau coborâm

din fiecare tren

din fiecare avion

din fiecare automobil

grăbiţi ca de obicei

în vreme ce timpul uneşte

sânul ademenitor a celor două mame

______________________________

şi totuşi

totuşi

suspendând definitiv toate dimensiunile

căci pretutindeni există trenuri

fie şi somnoroase

demodate

incomode

dar şi avioane

rapide

curate

business class

care te transportă de aici acolo

de acolo aici

plătind rezervând doar

un loc în tren sau avion

între mamă şi o mamă adoptivă

odată coborâţi din tren

din avion

din automobilul personal

odată ajunşi acolo

căutăm cu îndârjire şi oboseală

cu bucurie şi nostalgie

cele două fire

voind să le reînnodăm

de ceva care

pare să-şi afle şi să-şi piardă sensul

la fiecare venire

la fiecare plecare

instabilul fiind de fapt

sensul în care cauţi

oscilând între mamă

şi mama adoptivă

crezând că nu se poate distinge

între ceea ce ne-a fost dăruit

şi ceea ce am ales singuri

wp-image-1540297791