De Mădălin Matica

Sunt creștin-ortodox. și sunt mândru de asta. În fapt, ar trebui să justificăm ortodoxia noastră (în fața noastră doar) pentru a putea justifica mândria intrinsecă. Mărturisind mândria și apartenența, putem explica credința și alegerea de a rămâne în ortodoxie.

Potrivit  “Vieții lui Adam și a Evei” confirmată de Apocalipsa lui Moise, scrieri ale căror autori sunt fără îndoială niște gnostici evrei, Dumnezeu ar fi acoperit mormântul lui Adam cu o lespede de piatră apotropaică în formă de triunghi echilaterial și înzestrată cu puterea magică de a îndepărta spiritele rele și demonii.

– Abatele Marigny

Vs.

Semnul demonului este – potrivit mărturiei din Praeparatio evanghelica a lui Eusebiu – triunghiul isoscel, Delta magica a aidoion-ului feminin din tradiția hipocratică, simbol al prăpastiei păcatului și totodată forma porții Infernului.

Și încă există asemenea oameni…

„Atunci când îți îndeplinești datoria, să-ți fie indiferent dacă tremuri de frig sau ți-e cald, dacă moțăi sau ai dormit suficient, dacă ești vorbit de rău sau de bine, dacă ești pe moarte sau faci altceva. Căci este una din acțiunile care țin de viața și aceasta prin care murim. Este suficient, așadar, și în cazul ei, să pregătești bine prezentul.”

Marcus Aurelius.

Atunci când ți-ai făcut datoria morală față de tine și (abia în al doilea rand) față de alții, rezultatul general este indiferent.

Căci suma acțiunilor pozitive cumulate nu poate duce decât la îmbunătățirea situației generale.