Deoarece 2018 este Anul European al Patrimoniului Cultural și pentru că pe 18 și 19 mai aniversăm Ziua muzeelor, respectiv Noaptea muzeelor, echipa eCoulTour vă propune o incursiune în 10 muzee vestite din Franța, mai puțin cunoscute publicului larg.
Text: Adina Baranovschi Foto: Bogdan Baranovschi
Cea mai importantă colecție publică din lume consacrată lui Henri de Toulouse-Lautrec se găsește în orașul natal al pictorului – Albi – care este capitala departamentului Tarn din Regiunea Midi-Pyrénées aflată la 80 km de Toulouse. Ce alt sediu mai potrivit se putea găsi decât fostul palat episcopal (în franceză Palais de la Berbie)? – o construcție masivă, din cărămidă, care dispune de un parc fabulos.
Din 1924 sunt expuse aici peste 1000 de lucrări – tablouri, desene, litografii și afișe ale unui artist cu viață scurtă (1864-1901), dar intens creatoare, care a marcat istoria picturii franceze și mondiale, remarcându-se îndeosebi prin ilustrarea aspectelor din spectacolele de teatru pariziene și zugrăvirea vieții din Montmartre – scene din cabarete, cafenele și bordeluri din epoca Belle Époque. Ceea ce frapează sunt atât sălile interioare cu exponatele artistului, cât și exteriorul edificiului cu o superbă curte-grădină în stil franțuzesc și cu terase în stil renascentist, cu statui şi alei ce oferă incredibile privelişti panoramice asupra oraşului şi a râului Tarn, concepute de episcopul Hyacinthe Serroni între 1678-1687. Acest ansamblu deosebit face din Albi o mare atracție turistică vizitată anual de sute de mii de oaspeți din toată lumea.
Puțină lume știe că în fosta capitală istorică a provinciei Languedoc și actuala metropolă a departamentului Haute-Garonne se află un excepțional muzeu de artă a cărui mândrie o constituie colecția de capiteluri și sculpturi din epoca romană (secolul XII) provenind de la așezămintele religioase ale orașului. Cine ajunge în sudul Franței trebuie musai să viziteze a patra localitate ca mărime din Franța (după Paris, Marsilia și Lyon) și pentru Muzeul Augustinilor amplasat din 1795 într-o fostă mănăstire în stil gotic meridional.
Această instituție reuneşte importante colecţii de picturi (din școlile spaniolă, olandeză, franceză, italiană, cu capodopere aparținând multor maeștri ai genului) şi sculpturi (cele mai multe aparținând lui Alexandre Falguière și James Pradier, dar sunt și multe statuete medievale ale sfinților), fiind un veritabil templu artistic rezonând uimitor cu spațiile unui fost lăcaș, readaptat cerințelor muzeale. Dintre săli, se remarcă Sala Capitoliului cu monumente funerare şi Sala Romană cu capiteluri din secolul XII. Curtea centrală a vechii mănăstiri a fost reconstituită în detaliu după tipicul grădinilor monastice medievale, cu specii de flori decorative, legume şi plante medicinale, fiind vizibilă din galeriile străjuite de uimitoare sculpturi gotice animaliere.
Inaugurat în 2014, Muzeul Confluențelor este un mastodont modernist de aproape 200 m lungime, compus din trei corpuri denumite Soclul, Cristalul și Norul. Înăuntrul structurii de metal și sticlă, pe o mare suprafață (22.000 mp), sunt colecții antropologice, etnografice, de istorie naturală provenind de la Muzeul Municipal, cu peste 2,2 milioane de obiecte acoperind o vastă perioadă (din preistorie până în zilele noastre), excelent puse în valoare printr-un light-design de zile mari. Este un muzeu polivalent, un fel de cabinet de curiozități de mari dimensiuni, care este vizitat anual de mulți turiști, veniți să vadă expozițiile permanente (dedicate Originilor și poveștilor lumii, Societăților și teatrului lumii, Speciilor și lanțului trofic, Veșniciei și viziunilor lumii de dincolo, Actualității lumii noastre) și cele temporare.
Cele mai admirate exponate sunt scheletele de mamuți, diversele animale împăiate, măștile exotice, mașinile de ultimă generație, modelele de rachete cosmice, fragmentele de meteoriți, mumiile egiptene și peruane.
În decembrie 2012, Marele Luvru parizian și-a deschis o filială într-un fost orășel minier din nordul țării, aflat în departamentul Pas-de-Calais, la vreo 30 km de Lille, capitala regiunii Nord-Pas-de-Calais. Cine ajunge la muzeul Louvre din Lens e nițel nedumerit, pentru că are în fața ochilor niște hangare în mijlocul unor pajiști, aleile ce duc acolo fiind fostele puțuri miniere. Amenajarea acestui parc peisagist muzeal întins pe vreo 20 de hectare se datorează unei franțuzoaice și a fost recompensată în 2013 cu un premiu important în domeniu.
Din această suprafață, spațiul expozițional propriu-zis măsoară vreo 7.000 mp, fiind concentrat în 5 clădiri principale (dintre care Marea Galerie denumită și Galeria Timpului este cea mai mare și mai importantă, măsurând 3.000 mp, iar Pavilionul de sticlă este cel mai frumos și mai luminos).
În ciuda criticilor aduse acestui proiect cultural de anvergură (detractorii denunțând chiar vidul intelectual, lipsa oricărei viziuni artistice, modesta arhitectură etc.), Muzeul Louvre din Lens există și, chiar dacă nu a adus revigorare economică în zonă ori nu a produs evenimente de răsunet, a atras destui curioși în cei 5 ani de la deschidere, interesați să vadă nu atât expoziția permanentă, care e destul de modestă, cât mai ales expozițiile temporare incitante.
Inaugurat în 2006 pe baza fondului deținut de Muzeul Omului și de Muzeul Artelor din Africa și Oceania, acest muzeu al artelor și civilizațiilor Africii, Asiei, Oceaniei și Americilor poartă, din 2016, numele fostului primar parizian și președinte francez Jacques Chirac, deoarece a fost construit în timpul mandatului său și la inițiativa sa. A fost ridicat chiar pe chei, în apropierea Turnului Eiffel, construcția modernă aparținând unui arhitect faimos pentru aspectul futurist al lucrărilor, celebrul Jean Nouvel (care a creat la exterior o fațadă vegetală și la interior o rampă de vreo 200 m, pe care e proiectată o instalație audio-video intitulată „Râul” – o proiecție de cuvinte și versuri, pe care pășește lumea înainte de a intra în spațiul expozițional propriu-zis). Dimensiunea acestei instituții este considerabilă (12.000 mp însumează clădirile care mai adăpostesc un teatru, un cinematograf, câteva săli destinate atelierelor și cursurilor, un restaurant pe terasă, iar cu grădina din jur se ajunge la 40.600 mp, iar numărul de vizitatori depășește 1 milion în fiecare an, ceea ce e mare lucru pentru un muzeu recent.
Preponderent antropologic și etnologic, muzeul prezintă o mare varietate de exponate provenind din spații „exotice” din antichitate până în zilele noastre: figurine, vase, măști, picturi, sculpturi, costume tradiționale, instrumente muzicale și alte obiecte aparținând populațiilor aborigene din zonele pomenite mai sus. Cea mai spectaculoasă este Marea Galerie de la parter cu o colecție de zile mari.
Un vechi lăcaș religios (Abația Tuturor Sfinților) din centrul unui orășel de pe Valea Loirei situat pe axa Paris-Nantes, aflat la confluența celebrului fluviu cu râul Maine (etichetat „Oraş al Artei şi Istoriei”), este gazda unei colecții reprezentative pentru cel mai iubit fiu al locului, Pierre-Jean David, zis David d’Angers, sculptor care a trăit între 1788-1856, exponent al romantismului în artă. Aici se găsesc vreo 23 de sculpturi monumentale ale unor personalităţi și alte sute de creații de mici dimensiuni – toate din ghips – provenind din atelierul artistului, fiind, așadar, prototipul lucrărilor înainte de a fi lucrate în bronz și a fi expuse în expoziții și locuri publice. Pe lângă acestea, mai pot fi văzute busturi (ale oamenilor politici, scriitorilor) și medalioane, precum și macheta frontonului Panteonului parizian al cărui autor a fost artistul. Inaugurată în 1984 și plasată sub egida Muzeului Municipal de Artă din apropiere, Galeria lui David din Angers a fost înobilată cu titlul de Muzeu al Franței ca o certificare a valorii sale.
Înființat în 1906 și instalat din 1968 pe pantele stâncoase ale cartierului Sf. Laurențiu de la poalele colinei Bastilia, într-un fost așezământ religios (Mănăstirea Sf. Maria de Sus și în vechea capelă Sf. Maria de Jos), acest muzeu prezintă colecții etnografice, istorice și arheologice ale provinciei Dauphiné din departamentul Isère, fiind o excelentă sursă de documentare pentru oricine vrea să cunoască specificul populației alpine din zonă, al vieții cotidiene a oamenilor și patrimoniului lor regional, începând cu perioada galo-romană și până în veacul al XIX-lea. Pe lângă expoziția permanentă dedicată Oamenilor din Alpi și Istoriei schiului, aici au loc multe expoziții temporare și evenimente artistice (spectacole de teatru, concerte, festivaluri, conferințe), pe măsura unui veritabil centru cultural.
Edificiul religios datând din secolul XVII a fost renovat major în anii ’70 pentru a fi adaptat cerințelor muzeale, fiind modernizat în zilele noastre, deși unele spații au fost conservate ca la început. Dintre acestea, se remarcă uluitoarea capelă barocă decorată în 1662 cu fresce înfățișând viața sf. Francisc de Sales.
Unic în peisajul cultural francez, acest muzeu recent (a fost inaugurat în decembrie 2014 și amenajat chiar pe malul Senei) dispune de o construcție circulară, părând pe dinafară un fel de siloz modern. Dar înăuntru este fabulos deoarece etalează una dintre cele mai mari panorame 360° din lume, cu dimensiuni impresionante (32 m înălțime, 110 m circumferință). Cu ajutorul luminilor și al sunetului este recreată o epocă, un univers. Vizitatorii pot accede pe platforma având 15 m înălțime pentru a admira de sus detaliile giganticei lucrări. De la deschidere până în prezent, au fost expuse, succesiv, 4 mari lucrări: Roma 312 (o incursiune în inima Romei antice de pe vremea împăratului Constantin – templele, termele, arcurile de triumf și bazilicile fiind câteva dintre minunile arhitectonice prezentate), Amazonia (o incursiune în pădurea tropicală cu formidabila ei biodiversitate vegetală și animalieră), Marea Barieră de Corali (o incursiune în lumea subacvatică din largul Australiei, populată de viețuitoare marine – un ecosistem fabulos format din pești, țestoase, stele de mare, plante) și Rouen 1431 (o incursiune în atmosfera de secol XV a orașului în care a fost arsă pe rug eroina Franței, celebra Ioana d’Arc). Creațiile monumentale ale muzeului se datorează artistului Yadegar Asisi, un creator polivalent ce îmbină arta cu știința și tehnica. Are nevoie de vreo trei ani ca să creeze o panoramă, amestecând pictura și desenul cu fotografia digitală, imprimând apoi imaginile rezultate pe panouri uriașe care sunt montate în rotondă.
Una dintre vestitele stațiuni franceze din Savoia, supranumită Riviera Alpilor, atrage turişti nu numai prin posibilitățile de tratament în termele și hotelurile Belle Époque ori de relaxare într-un cazino ca un muzeu, ci și prin îmbinarea utilului cu plăcutul vizitând Muzeul Faure. Este vorba despre colecţia particulară a doctorului Jean Faure care a adunat sute de tablouri, sculpturi şi alte obiecte valoroase din secolele XIX-XX aparţinând unor titani ai artei (Rodin, David din Angers, Degas, Cézanne, Pissarro, Sisley ş.a.) şi le-a amplasat într-o vilă mediteraneeană supranumită „Vila Himerelor”. De asemenea, aici e amenajată şi o cameră dedicată poetului Alphonse de Lamartine care a petrecut mai multe sejururi la băi.
Mulhouse este supranumit „capitala muzeelor tehnice” datorită numărului mare de instituții culturale de profil, multe de nivel european. Cel mai renumit obiectiv de acest gen e Muzeul Național al Automobilului. Într-o fostă uzină de filatură textilă, pe o suprafață de 20.000 mp, sunt expuse sute de mașini de epocă aparținând a 100 de mărci diferite, între care Bugatti, Rolls-Royce, Mercedes, Maserati, Ferrari, Porsche, Renault, Citroën care i-ar face invidioși pe toți colecționarii înveterați de pe planetă. Vreo 420 de modele sunt clasate chiar monumente istorice. Vizitatorii sunt impresionați atât de vehiculele de colecție, de trăsuri, de mașinile de curse ori de mascotele ornamentale, cât și de hangarul adăpostind aceste minuni pe roți de altădată într-un ambient Belle Époque, decorat cu lampadare pariziene, într-o clădire a cărei fațadă e decorată – cum altfel? – cu mașini 3D pe fundalul unui imens perete de oglinzi. Muzeul propriu-zis a fost deschis publicului în 1982, și de atunci a înregistrat recorduri de audiență. În 2006 a fost rebranduit, titulatura fiind Cetatea Automobilului.
