Piatra filosofală

De Mădălin Matica

Gândirea esoterică europeană a fost prezervată timp de mii de ani atât prin scrierile filosofice cât, mai ales, prin păstrarea informațiilor, a spiritului și a modului de înțelegere, în cadrul ordinelor religioase sau frățiilor secrete.

Din păcate, după sute de ani de rezistentă, aceste arte ascunse par a dispărea din cauza superficialității membrilor acestor ordine. Totul pare a cădea în desuet și generațiile noastre pierd oportunitatea de a păstra aprinsă făclia cunoașterii esoterice.
Scuze pentru divagația inițială… despre secretul pietrei filosofale as fi vrut să scriu.
Mirajul unei pietre care schimbă orice metal (în special plumbul) în aur pare să fi fascinat zeci de generații. Povestirile ne istorisesc despre crime, abandonuri sau vieți pierdute în urmărirea acestei incredibile pietre. Nici măcar în zilele noastre goana nu pare a se fi terminat.

Încetați. Înțelegeți parabola simplă a pietrei filosofale: transformarea nu este a pietrei, transformarea este a voastră. Prin procesele lungi de sublimare, fierbere, expunere la lumina lunii, meditație și incantații, care durează luni,ani de zile, ceea ce se modifică nu este piatra. Ești tu ! Tu cel care, în procesul de căutare a „aurului” te transformi dintr-un om obișnuit (plumbul toxic, greoi și comun) în aurul perfect. Mai mult de atât: nu numai ca tu te-ai transformat într-o piatra filosofală ci ai căpătat puterea de a-ți transforma prietenii, cunoștințele și contemporanii în aur. Devii agentul schimbării, sublimării lor, învățătura ta putându-i transforma și pe ei în ființe evoluate spiritual, în viitori agenți ai schimbării.

Aidoma rugăciunii și postului, procesul de căutare a pietrei alchimice, are ca singur efect înălțarea ta. Cu siguranță cea mai valoroasă și importantă transformare.
Cea care îți aduce bogăție (spirituală dar și materială – a se vedea stoicismul), te face „stăpânul lumii” (căci singura posesiune și stăpânire de care ai nevoie este cea asupra propriei tale vieți) și te transformă în „magicianul suprem” (căci magia este cea care îți dă puterea să îți transformi prietenii și cunoștințele în ființe evoluate).

Nu degeaba aceasta piatra este numită „piatra filosofală” în cadrul alchimiei.
Ati pierdut înțelegerea simplă a esoteriei, ați pierdut mesajul umanist al esoteriei urmărind aurul fizic. La capătul goanei voastre se află însă aurul proștilor, disperarea și nimicnicia.
Asa cum spuneam: nu vă cer să gândiți ca mine. Vă cer însă să gândiți. Să înțelegeți. Să opriți pervertirea mesajului milenar esoteric. Știința aceasta va rezista. Din păcate nu și voi, iar acțiunile voastre nu numai că vă condamnă la semidoctism dar pun pe un drum greșit tinerele calfe în căutarea adevărurilor pe care voi nu le dețineți. Ieșiți în lume și căutați-vă maestrul. Sau intrați într-o bibliotecă și găsiți-l acolo. Nu neapărat îl veți găsi într-un templu.

Căutarea face parte din procesul de sublimare.

Zi norocoasă. Secol norocos…

 

Heidegger și un hipopotam se apropie de Porțile Raiului. Acolo însă ii așteaptă Sfântul Petru, păzitorul porții.

– Din păcate pentru voi, astăzi nu mai este loc decât pentru unul singur. Va trebui să aleg doar unul dintre voi doi. Pentru a fi însă cinstit,amândoi având la fel de multe fapte bune făcute în viată, îl voi alege pe cel care dă cel mai bun răspuns marii întrebări: Care a fost sensul vieții voastre pe Pământ.
Grăbindu-se, filosoful începe a spune :
– A ne gândi la Ființă în sine ne impune să ignorăm Ființa în măsura în care este fundamentată și interpretată exclusiv în termeni de ființe și pentru ființe ca fundament al acestora, ca în întreaga metafizică.
Hipopotamul pare perplex. Își scutură capul și dă să înceapă să vorbească. Atunci intervine și Sfântul Petru :
– E ziua ta norocoasă Hipo ! Bine ai venit în Rai !