De Ion Bogdan Martin
PREMIUL
PENTRU CEA MAI BUNĂ PIESĂ
LA CONCURSUL DE CREAŢIE DRAMATICĂ
DIN CADRUL
FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE TEATRU,
ORGANIZAT DE TEATRUL „REGINA MARIA“, ORADEA, EDIŢIA A XIX-A
Se dedică oamenilor din teatru!
Personajele:
Un tânăr, Alex, ALEX,
O tânără, Miranda Ţintescu, MIRANDA
Decor: Staţie de autobuz, dotată cu un acoperiş simplu din policarbonat şi o bancă. Acţiunea se poate petrece în Bucureşti, la Cluj, la Oradea, la Timişoara sau la New York.
Scena 2
(Alex)
(Alex, Miranda)
ALEX (se ridică, din întuneric apare Miranda): Şi dumneavoastră aţi pierdut…
MIRANDA: N-am de un’ să ştiu!? Bună seara!
ALEX: Iertaţi-mă, dar la ora asta… Plus că… dumneavoastră sunteţi o… doamnă… sau o domnişoară… Singură… Nu este ora potrivită… Bună seara spre noapte bună!
MIRANDA (îl cercetează insistent cu privirea): Ora potrivită, domnule?
ALEX (scoate mobilul din buzunar): E trecut de unu…
MIRANDA: Şi aştepţi de mult?
ALEX: Ce?
MIRANDA: Păi, de unde să ştiu ce-aştepţi dumneata?!
ALEX: Pe aici nu trece decât autobuzul… Mai degrabă, trecea! Probabil că s-au retras toate… Sper să vină cel de noapte… Sunt şi autobuze de noapte, pe litere… Astea circulă din oră-n oră.
MIRANDA: Dacă circulă… Ai un foc?
ALEX: N-am, pentru că nu fumez…
MIRANDA: Sau pentru că nu eşti piroman!?
ALEX: Nu, nu sunt… Îmi pare rău!
MIRANDA (se amuză) : De fapt, trebuie să-ţi pară bine! Iar tutunul ăsta nu-i bun deloc…
ALEX: Ş-atunci de ce…
MIRANDA: Îmi dai voie?
ALEX: Să ce…
MIRANDA: Să mă aşez. Domnule, dumneata ori eşti beat ori eşti drogat?
ALEX: Nici una, nici alta. (Miranda ia loc.) Acum câteva ore, am băut 200 de vodcă… Un Bloody Mary, dar m-am trezit de mult…
MIRANDA: Şi, cum de eşti singur la ora asta? E sâmbătă. Lumea este în cluburi, figuri, fiţe prin Centrul Vechi…
ALEX: Aceeaşi întrebare aş putea să… Dar… În fine, ce rost…
MIRANDA: Domnule, dumneata eşti cam abătut sau mi se pare? Ai o faţă de zici c-ai dat ochii cu moartea…
ALEX (surprins): Da?! Asta chiar… Chiar aberasem mai devreme pe subiectul acesta…
MIRANDA: Aoleou! Voiai să te sinucizi! Bărbat tânăr… prezentabil… Mă rog, acceptabil!
ALEX: Nu, nu! Cum poţi să te gândeşti la aşa ceva?
MIRANDA: Eu nu, dar mai sunt destui năpăstuiţi ai soartei…
ALEX: Aşa ceva nu se face! N-ai dreptul să-ţi curmi viaţa, oricât de grea ar fi ea!
MIRANDA: Să înţeleg că eşti şi împotriva eutanasierii…
ALEX: Dezaprob total! Trebuie să ne ducem firul vieţii până la capăt, indiferent cât de subţire ar fi!
MIRANDA: Să te chinui cu nenumărate boli, să fii imobil, catatonic, o legumă practic şi să nu ai acest drept?! Eu consider că…
ALEX (ridică tonul): Nuuu…
MIRANDA: Nu mai ţipa, că trezeşti lumea! Sună careva la 112…
ALEX: Nu avem acest drept! Şi un om chinuit poate să mai aibă parte de priveliştea vieţii… De verdele pomilor, de florile primăverii… Poate ultima, dar de ce să le răpim acest drept?! Dreptul de a se minuna de neîntrecuta măiestrie a naturii… Să privească dimineaţa, o nouă dimineaţă, o nouă seară şi să mulţumească Domnului că a mai apucat încă una… Să-i privească pe cei dragi care îi sunt alături… Copiii, nepoţii, soţul, soţia…
MIRANDA: Ţinut în viaţă de aparate, de morfină…
ALEX: Da, societatea îi este datoare măcar cu atât. Ceva, ceva a făcut şi el pe lumea asta! Măcar că a perpetuat specia…
MIRANDA: Prea puţin. Eu, categoric, sunt pentru eutanasiere!
ALEX: Mă minunez că o domnişoară, atât de tânără şi de frumoasă, poate să gândescă în tonuri atât de… apăsate?! E prea mult… Pentru mine, este dincolo de imaginabil.
MIRANDA: Sunt o tipă pragamtică… Sau, mai degrabă, realistă. De ce să trăieşti chinuit? La ce te ajută să visezi, să ai mii şi mii de idealuri…
ALEX: Eu cred că bravezi! Este bine să ai idealuri şi să tinzi către ele… Un om fără idealuri… un om fără idealuri este o legumă, na! Şi tot nu ar avea dreptul să-şi hotărască sfârşitul…
MIRANDA: E părerea mea.
ALEX: Cred că n-ai iubit… N-ai cunoscut dragostea…
MIRANDA: Mă abţin să comentez. Şi zici că n-ai un foc!? N-ai! Naşpa! D-asta mă oprisem…
ALEX: A, deci nu aştepţi autobuzul!?
MIRANDA: Ce să fac eu cu autobuzu’?
ALEX: Să te ducă acolo unde ai nevoie…
MIRANDA: Că ştie autobuzul nevoile mele?! Nu ştie!
ALEX: Da, nu ştie! Asta-i clar!
MIRANDA: Şi ce faci?
ALEX: Aştept!
MIRANDA: De mult?
ALEX: Cred că s-au făcut două ore.
MIRANDA: Domnule, dumneata nu eşti sănătos…
ALEX: Şi eu cred asta… Pentru că în ultimul timp mă cam supără stomacul… Ce-i trist, că astăzi, toate trec prin stomac.
MIRANDA (îl priveşte lung): Nu despre asta… Uite cu cine stau eu de vorbă?! Pe ce subiecte!? Oi fi vreun homeless…
ALEX: Domnişoară! Cum îţi permiţi?!
MIRANDA: Te-ai ofuscat? E bine! Oamenii trebuie să fie mândri. Stai liniştit! Am vrut să fiu un pic răutăcioasă… Deci, aştepţi de două ore în staţia asta? Şi dacă o luai pe jos, cam cât făceai până acasă?
ALEX: Vreo 40 de minute.
MIRANDA: Pe bune, nu eşti în toate apele teritoriale!
ALEX: Da, dar ştii cum e? Stai un minut, două, trei, zece… poate-poate vine şi… timpul, implacabil, trece!
MIRANDA: Ca şi viaţa… Trece! (Zgomot de motor.)
ALEX (se ridică, dar nu era autobuzul): Alarmă falsă.
MIRANDA: Greu fără o ţigară… Domnule, (se ridică, îi întinde mâna) Miranda!
ALEX (surprins): Ce? Ah! Eu sunt… Mă numesc Alex!
MIRANDA: Ia loc, Alex!
ALEX: Interesant nume. America Latină…
MIRANDA: Nu! Miranda este şi numele unuia dintre sateliții lui Uranus… tata a fost cu ideea.
ALEX: Un visător.
MIRANDA: Poate! Şi cât mai ai de gând să aştepţi?
ALEX (ia loc): Nu ştiu! Poate aştept să văd câtă răbdare am… ca s-aştept!
MIRANDA (ironică): Din puţul gândiri. Adânc… filosofic! Şi autobuzul, de fapt, este doar un motiv… Unul superfluu… Ineficient, adică.
ALEX: Ştiu ce înseamnă superfluu! (Sună mobilul Mirandei.)
MIRANDA: Da, tati! Nu, nu mai întârzii mult, sunt aproape. Voi, culcaţi-vă, totul este ok cu mine! Te pup. Pa! Şi eu te iubesc! Somn uşor! (Închide.) Era tata.
ALEX: Eu, în locul lui, îmi făceam griji…
MIRANDA: De ce? Eşti periculos? Ai scăpat de undeva?!
ALEX: Domnişoară!
MIRANDA: Iar te îmbăţoşezi? Şi nu mai trece nimeni să-mi dea o un foc…
ALEX: Şi eu am fumat… În anul întâi… Mai mulţi colegi am făcut tâmpenia asta, ne-am apucat de pacostea asta ca să ni se formeze vocea… Să avem un timbru grav… Mai ales fetele.
MIRANDA: Ce prostie e asta!? Cum adică… să-ţi facă vocea gravă? Eşti procuror, judecător…
ALEX: Actor…
MIRANDA (izbucneşte în râs): Actor!?
ALEX: Râzi, râzi, că de-asta mai sunt buni actorii în ţara asta! Fie că-i tânăr, că-i prea tânăr, fie că-i bătrân, că-i prea bătrân… Acum, lumea face performing arts prin cluburi… Cică e teatru?!
MIRANDA: Show-uri de improvizaţie, stand up comedy… Sunt un compromis. Bine că sunt şi astea. Tinerii, trebuie şi ei să trăiască… Ca şi la Drept, ca şi la alte facultăţi, şi la voi, la Teatru, este o inflaţieee…
ALEX: Just. Dar talentul nu poate fi decât unul: aptitudinea deosebită a actorului de a râspândi harul criptului dramatic către inima şi sufletul spectatorului sau telespectatorului şi de a fixa, odată pentru totdeauna, arta ca plus valoare intelectuală…
MIRANDA: Oau! Daţi-vă de la geamuri!!! Am crezut că glumeşti! Dar tu chiar eşti actor… Până la proba contrarie, cel puţin, unul cu diplomă.
ALEX: Poţi fi cât de sarcastică vrei. Nimic nu mă mai atacă.
MIRANDA: Ar trebui! Ori nu e ora potrivită?!
ALEX: Poate că ar fi potrivit pentru dumneavoastră să chemaţi un taxi… Să nu se impacienteze părinţii.
MIRANDA: Acum, nu ne mai tutuim? Păi, acelaşi lucru îl poţi face şi tu. Ce te reţine?
ALEX: M-am ambiţionat. Vreau să văd după cât timp îmi vine autobuzul…
MIRANDA: Ambiţia asta a ta ar putea fi canalizată mai bine… către ceva concret. Ţi-a venit bâţu’ pe maşina ăsta.
ALEX: Autobuzul nu este un obiect lipsit de importanţă… Este mai mult decât un morman de fiare, cauciucuri şi sticlă…
MIRANDA: Uimeşte-mă!
ALEX: Autobuzul nu este doar un mijloc de locomoţie…
MIRANDA(ironică): Ai, nu spune?!
ALEX: Autobuzul este un loc unde foarte mulţi pensionari, oameni singuri, socializează… Îşi caută preopinent sau camarad pentru dialog. Se leagă de orice pentru a intra în discuţie cu cineva… Îmi place să-i urmăresc sau să văd reacţia celor din jur…
MIRANDA: Te ajută în profesie…
ALEX: Şi asta. Dar mă uit la ei cu înţelegere, aş vrea să pot face mai mult pentru ei… Copiii, probabil, au treabă, sunt la serviciu sau…
MIRANDA: Sunt la muncă în Spania, în Italia, în Anglia…
ALEX: Sau în „state”.
MIRANDA: Da, autobuzul este un… un mijloc de socializare, dar la ora aceasta ai putea fi numai tu în el… Ş-atunci?
ALEX: Doar eu cu mine. Introspectiv.
MIRANDA: Cu tribulaţiile tale fără de sfârşit. Probabil şi cu personajele pe care visezi să le joci… Tu cu tine.
ALEX: Se întâmplă de foarte multe ori. În fond, şi monologul este tot o formă de dialog… Rugăciunea, şi ea, tot un dialog…
Tatăl nostru
Care eşti în ceruri
Sfinţească-se numele Tău
Vie împără ţia Ta
Facă-se voia Ta…
MIRANDA: Precum în cer aşa şi pre Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
ALEX: Şi ne iartă nouă greşalele noastre
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…
VA URMA…