De Eugen Matzota
Tot mai mulți dintre cei pe care-i mai cunosc încă, dar mai ales invers, mă privesc așa, cu milă. De ce nu înțeleg eu că nu mai e timp de prostiile astea, zic ei?
Cultură, ce a e aia și la ce folosește?
Ca să vorbim ca acolo unde se dă ora exactă: Banul, nene, ăla e important, fă banul, ce, ești prost?
Desigur că exprimarea nu este exact astfel, pentru că vorbim aici de oameni care nu sunt doar niște votanți cuminți și ascultători, ci onorabili, sau, mă rog, respectați oameni din diverse comunități sau găști, dar sensul este cel real. Pentru ei, așa și sunt, un fraier, ca să nu spunem prost, care nu înțelege cam de unde bate vântul în zilele noastre, pe aceste meleaguri.
M-ar bătea Dumnezeu dac-aș spune că toți sunt așa, dar, cum vedem cu ochiul liber, valorile pălesc în fața Zeului BAN. Atunci, firesc, ce rost mai are să faci lucruri mai deosebite, acte de cultură, dacă nu spun prea mult, și, mai ales, Qui prodest?
Acum, hai să profit de faptul că oamenii cred că, dacă vorbesc mai rar și apăsat, probabil din cauza trecerii anilor, trebuie că sunt vreun înțelept, și să ofer doar trei explicații:
În primul rând, fac ceea ce fac în contra curentului pentru că mai cred că nu e totul pierdut.
În al doilea rând, mă respect pe mine și valorile în care am crescut, drept care nu pot prelua înțelepciunea de viață a plevei societății, fie că e vorba de hoți, de proxeneți sau de cele care produc, cum se spune.
În al treilea rând, tare-mi pare că n-am făcut destul în viață, că mai am ceva de spus și de făcut.
De aceea, mai ales, mi-am permis a publica într-un singur număr două articole. Trebuia, totuși, să prezint pe scurt și un experiment de imagine-text, unic în lume, după câte știu, înainte de a fi publicat.
Sigur că puteam face bani în loc să experimentez, și atunci eram în rândul lumii, dar nu pot fi altfel, ce să-i fac? Pentru că, atâta timp cât sunt viu, vreau să trăiesc!
Mai mult decât atât, țin să se vadă că nu trăiesc degeaba…
Am zis!