De Eugen Matzota
Mărturisiri incomplete…
După reușita experimentului numit ALTculture, m-am gândit c-aș putea face o carte de poezie în același stil.
Am început mai timid, cu discreție și căutată eleganță, apoi, încercând un sincretism imagine-text mai profund, am abordat titluri lucrate, cu fonturi diferite…
Părea exagerat, m-am gândit eu, dar, altfel ce sincretism ar mai fi?
Desigur, această abordare merge bine la afișe, la o pagină, nu la o succesiune, cu grupaje de titluri și texte care-ar trebui să fie prezentate în aceeași manieră.
Asta conferă unitate volumului și o anume decență, îmi spunea Eugen D. Popin, editor al prestigioasei reviste ALTERNANȚE din Germania. Dorina Șișu, fondator și director al revistei ITACA, Irlanda, este, firesc, mai entuziasmată, nefiind sub influența rigurozității germane, Doamne, iartă-mă, ce spun!
Fiind un experiment unic, după știința mea, poate că n-ar trebui să mă las influențat de ce spun ceilalți, să fiu eu în tot ceea ce fac ca să-mi împlinesc visul.
Să ascult, dar să fac exact cum îmi spune inima, și, iată, așa am și făcut…
Eugen Matzota scrie un exercițiu de luciditate.
În fiecare poem găsești o definiție, și nu e una complicată care să te facă încruntat în sensuri încurcate, ci o definiție a simplității; e o virtute pe care mulți o pierd în timp ce avansează în viață. Eugen scrie în „Furtuna sufletelor noastre” secretul. Secretul de a rămâne în pace, în simplitate, într-un spațiu al credinței, spațiu care semnifică doar liniște.
Obișnuiți să navigăm și să încercăm culmile înalte ale prefacerii, evoluției, creației, tindem să greșim. Eugen Matzota rămâne în ape curate, limpezi, cu o scriitură docilă, înțeleaptă și clară, ceea ce puțini reușesc tocmai pentru că simplitatea nu le vine ca o mănușă, ci o văd cel mai complex lucru.
Simplitatea creației dă valoare, și dacă ar fi să privim în urmă la scriitori antici, vom remarca fuga de complexitate în schimbul pildelor.
Da, mi-ar plăcea să am o carte în biblioteca mea o carte semnată Eugen Matzota, pentru că, după goana făcută într-o zi haotică, o pagină citită, alături de un ceai sau un vin roșu, ar vindeca uitările.
Dorina Șișu
Fondator și director al revistei de cultură „Itaca”, Irlanda
O poezie care evită discursivitatea, o poezie în care multum in parvo oferă cu generozitate poesia in purezza.
Chiar și dacă, pentru unii, poate părea o poezie aridă, ea este, în puține cuvinte, amplă, vibrând dincolo de limitele cuvântului pus pe hârtie.
Apoi sincretismul volumului, remarcabil realizat de însăși autorul poemelor, pune dinaintea cititorului, probabil cu foarte puține excepții, reprezentarea, metafora, mentalul poemelor.
Nosce te ipsum!
Eugen D. Popin
Editor al revistei de cultură „Alternanţe”, Germania
