De Eugen Matzota
Merită, ca intelectual, să te zbați pentru a aduce mai multă cultură către oamenii ce nu sunt ca tine? Vor ei asta cu adevărat?
Iată un caz interesant, povestit de un bun prieten, care poate spune multe despre mai multe abordări ale problemei culturii dinspre popor, către popor, pentru popor.
Putem privi problema din partea rapsodului popular care se trezește deodată ajutat să devină UN AUTOR, dar și din partea autorităților locale, nu contează de unde, care mai pot bifa un eveniment cultural. Nu e nimic rău până aici…
Ei, în acea comunitate de care vorbim se găsește un Mecena care vrea să ajute la publicarea creațiilor rapsodului popular. Prietenul lui are, la rândul său, un prieten la vreo două ore de mers, care sare să se implice în procesul complet de editare. Pro bono publico.
Primarul, un om perfect onorabil și săritor, anunță și mai-marii culturii din județ de lansarea cărții pe la mijlocul lui martie.
Toți acești oameni se întâlnesc de câteva ori să stabilească cum vor proceda. Prietenul meu va face să fie tipărită cartea, dar contează și lansarea, nu-i așa? Fiind mai priceput în domeniu, oferă și consultanță, să iasă totul cât mai bine.
Așa cum își luase angajamentul, prietenul meu duce exemplarele tipărite prima lux, vorba ceea, la data convenită, cam cu o lună înainte de eveniment.
Pân-aici e bine…
Apoi, ca să vezi, rapsodul nici măcar nu vine imediat să vadă cartea, nici o zi, două, nu vine deloc! Ba i se urcă deodată la cap că va mai scoate o carte!
Cu puțin înainte de eveniment, prietenul meu, aflând că situația e cam ciudată, îl sună pe primar. O dată. De două ori. Trimite un SMS. NIMIC!
Protocolul, ca bunul simț, spune că nu e prea frumos…
Apoi, un funcționar îl anunță pe prietenul prietenului meu că sunt invitați amândoi. Primarele n-are timp, pasămite. Sau nu se coboară să sune el…