Text: Adina Baranovschi
Foto: Bogdan Baranovschi
Capitala Cataloniei este una dintre destinațiile de top, la fel de fascinantă ca Paris, Roma, Viena, Praga și alte metropole europene, dar le surclasează din punct de vedere arhitectonic, deoarece aici se găsesc o seamă de construcții unicat aparținând celor mai inventivi arhitecți moderniști reprezentând curentul Art Nouveau, între care Gaudí, Montaner și Cadafalch sunt cei mai cunoscuți.
ITINERAR GAUDÍ
Celui mai cunoscut arhitect modernist barcelonez – Antoni Placid Gaudí i Cornet – i se datorează multe dintre construcţiile emblematice ale capitalei Cataloniei (Sagrada Família, Casele Milà, Batlló, Calvet, Vicens, Palatul şi Parcul Güell etc.), înscrise pe lista UNESCO din 1984, aşa încât vizitarea lor este obligatorie.
Bazilica Sfânta Familie (Sagrada Família) este capodopera neterminată a lui Gaudí, o încercare de transpunere în piatră a Bibliei, devenită simbolul urbei. Artistul a început lucrul în 1882 şi, până în 2026, când e preconizat a fi terminat (cu ocazia centenarului morţii sale), edificiul colosal uimeşte toată lumea prin turnurile zvelte, faţadele migălos sculptate, interiorul grandios.
Casele Milà şi Batlló sunt, pur şi simplu, capodopere arhitectonice fără seamăn, ambele remarcându-se prin forme curbe şi feronerii laborioase. Prima a fost edificată între 1905-1912, fiind cunoscută şi drept „Cariera” (La Pedrera), reţinând atenţia îndeosebi prin elementele distinctive de pe terasă (hornuri cu forme bizare), ca şi cealaltă, de altfel, cu o terasă-acoperiş la fel de stranie, doar că aceasta atrage atenţia şi prin aspectul/coloritul inedite ale faţadei, precum şi prin materialele folosite în construcţie (bucăţi de ceramică aranjată în mozaicuri de mare efect vizual şi artistic), rezultatul fiind un monument excepţional, cunoscut şi drept „Casa cu oase”, ce datează în forma actuală din 1904.
Cine vizitează Palatul Güell din apropierea bulevardului Ramblas va avea senzaţia că arhitectul a atins aici o culme a creativităţii şi maturităţii, deşi e vorba de o lucrare de tinereţe a sa, datând din 1890, care a fost locuinţa contelui Eusebi Güell, mecena pentru Gaudí. Exteriorul, aidoma reşedinţelor medievale austere, nu frapează prea mult şi nu lasă să se ghicească abundenţa de elemente arhitectonice din interior specifice maestrului catalan, astfel încât vedem o explozie de linii curbate, tavane minunat sculptate, vitralii, marmură, mozaicuri, culminând cu celebrele hornuri multicolore de pe terasa-acoperiş.
Şi Parcul Güell e la fel de luxuriant, o încântare pentru ochii turiştilor şi o provocare pentru artist la vremea când a creat acest spaţiu inedit, între 1900-1914, îmbogăţindu-l cu tot felul de coloane maiestuoase, bănci ondulate, scări vegheate de şopârle-dragoni, porticuri şi viaducte originale, alături de pavilioanele de la intrare cu aspect de turtă dulce.