De Anda Matzota
După amiază de început de martie 2017. Ajung dincolo de Cannes spre vest și zăresc o fortăreață așezată chiar pe malul mării. Întreb persoana care mă însoțea despre misterioasa și uluitoarea așezare. Îmi spune că suntem în orașul Mandelieu la Napoule, în departamentul Alpes-Maritimes, regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur. Și da, la mal de mare, se află misteriosul și sobrul Château de La Napoule.
Construit în secolul al XIV-lea de familia conților de Villeneuve, castelul împreună cu grădinile sale sunt înregistrate în Cartea monumentelor istorice prin ordin, în prima lună a lui 1947.
Istoria castelului este destul de bogată, castelul trecând prin multe schimbări, fiind vândut, renovat și abandonat de-a lungul secolelor. Numele Napoule apare pentru prima dată în 1134 într-un act de donație de către un laic către Episcopul din Antibes.
Am să mă opresc însă la povestea de viață a ultimilor proprietari ai castelului, Henry și Marie Clews.
Doi artiști americani, Henry Clews (1876-1937) și Elsie Whelen, numită apoi Marie Clews (1880-1959) au cumpărat ceea ce rămăsese din castelul părăsit. Era toamna anului 1918 când cei doi soți au inițiat reconstrucția ruinelor medievale. Henry, fiu de bancher newyorkez moștenitor al unei averi destul de mari, a fost capabil să reconstruiască ceea ce a fost și să construiască și alte clădiri în curtea castelului aducând amprenta sa personală.
Henry era sculptor, iar Marie arhitect și autodidact. Ca toată arhitectura să fie numai opera lor, au angajat nu mai puțin de doisprezece pietrari locali și doi zidari, Jean și César Cassano, oameni simpli, însă pricepuți, pentru a-i ajuta și a le asculta dorințele. Marii arhitecți ai vremurilor, deși așteptau invitația de a lucra pentru Henry și Marie, nu au fost niciodată abordați de cei doi pentru că sigur ar fi venit cu păreri personale neagreate de noii stăpâni ai castelului. Marie a conceput și proiectat modificările zidurilor și a grădinilor, iar Henry a dezvoltat memento-uri, le-a gravat și prezentat începând chiar cu pragul ușilor de la intrarea în castel. Once Upon a Time sau Mirth, Myth and Mystery.
Atmosfera Belle Epoque, inspirația și geniul acestui cuplu extraordinar pătrunde în fiecare cameră, în fiecare colț al castelului. Această bijuterie arhitecturală păstrează grădinile create de Marie unde calmul și plăcerea sunt cuvintele-cheie și unde vizitatorii sunt invitați într-o lume de basm. Cei care doresc, pot organiza evenimente artistice sau personale.
După vizita camerelor în care cei doi artiști au trăit și creat cea mai frumoasă și misterioasă poveste de iubire, ajungem într-o grădină care dă spre mare. Coborâm câteva trepte spre turnul ce-și are rădăcinile chiar în mare. Intrăm în subsolul turnului unde două morminte sunt așezate față în față: Henry și Marie. Ni se spune că arhitectura turnului cu cele două lespezi din piatră este creată de Henry și păstrată cu grijă de Marie după ce acesta se stinge. Observ la fiecare cavou din piatră câte o firidă întredeschisă. Mi se spune că pe acolo ies spiritele celor doi îndrăgostiți ca să se întâlnească sus, în același turn, în camera secretelor. Mă îndrăgostesc definitiv de misterioasa poveste de viață și încep să cred în ea. În camera secretelor care se află în partea de sus a turnului nu au voie vizitatorii.
Turul castelului se încheie acolo, în grădina dinspre mare. Ocolesc castelul și mă îndrept cu pași mici, mângâiată de soarele de primăvară, spre grădina din față, spre ieșire. Mă întorc spre turn ca să-l mai privesc o dată de la distanță. Deasupra, pe turn, doi porumbei se jucau. Ajung în fața castelului spre ieșire și aceeași porumbei aterizează din zbor înaintea pașilor mei. Emoțiile mele nu numai că nu se sfârșeau, dar erau atât de necunoscute încât uitasem cine sunt și de ce sunt acolo.
Henry și Marie Clews își continuă povestea de iubire și artă dincolo de moarte. Știu sigur…
Once Upon a Time…