De Călin Muntean
Studiind Natura, studiind Universul, se descoperă că totul în jurul nostru există și se desfășoară conform unor legi exacte și specific orientate într-o direcție predeterminată.
Dacă ne considerăm treapta cea mai înaltă a creației Naturii, observându-ne, descoperim, că oamenii se comportă în mod nearmonios față de sistemul acestor legi ale naturii, nesupunându-li-se.
De exemplu, observând perfecțiunea fiecărui organ al corpului, orientarea exactă într-o direcție specifică a funcției fiecărei celule vii, n-avem răspuns la întrebarea: pentru ce scop există de fapt acest organism?
Totul în jurul nostru este dominat de legea cauză-efect. Totul este creat cu un anumit scop. În lumea obiectelor materiale, domină legile exacte ale mișcării, transformării și a reîncarnării sufletelor. Aceeași lege domină și lumea vegetală și cea animală. Însă, întrebarea întrebărilor: care este scopul existenței ? – a rămas fără un răspuns satisfăcător.
Oare a existat vreodată un om pe care să nu-l fi frământat întrebarea aceasta? Teoriile științifice contemporane atestă că universul e controlat de legi fizice, stabile, pe care nu le putem schimba. Rolul nostru constă în a le folosi într-un mod inteligent în cei 70-120 de ani care ne sunt dați și în a pregăti fundamentul pentru generațiile care vor urma… pentru ce?… Oare lumea să fi evoluat din anumite forme primitive, sau să fi fost Omul adus de pe alte planete? Nu are nicio importanță.
Există doar două noțiuni: nașterea și moartea, iar ceea ce se petrece între ele, este irevocabil, ireversibil, și astfel, de neprețuită valoare. Sau invers: viața nu înseamnă nimic, dacă la sfârșitul ei nu este decât întuneric.
Totul în realitate, bine și rău – și chiar și ce e cel mai dăunător din lume are dreptul să existe și nu trebuie eradicat din lume și distrus. Trebuie doar sa îl reparam și sa îl reformam, pentru ca orice observare a lucrării Creației e suficientă ca sa ne învețe despre măreția și perfecțiunea Operatorului și Creatorului său. Ca urmare, trebuie sa înțelegem și sa fim foarte atenți atunci când vedem vreun defect la orice obiect al Creației, spunând că e redundant și superfluu, căci asta ar însemna o calomnie la adresa Operatorului sau.
Este lucru știut că, atunci când a creat-o, Creatorul nu a încheiat Creația. Și putem să vedem în fiecare colt al realității, în general și în particular, că ea respecta legile dezvoltării treptate, de la absență la încheierea creșterii. Din acest motiv, atunci când fructul e amar, la începutul creșterii sale, acest lucru nu este considerat un defect al fructului, de vreme ce cunoaștem cu toții motivul: fructul încă nu și-a încheiat dezvoltarea.
La fel este în fiecare element al realității: atunci când un element ne apare ca rău și dăunător, el nu este decât o auto-mărturie despre elementul respectiv și anume că el se află încă în faza de tranziție – în procesul dezvoltării sale. Ca urmare, nu putem decide că este rău și nu este înțelept să-i atribuim vreun defect.
De fapt, nu a fost creat nimic, doar conștiința. Lumea materială nu există. Totul este simțit în mintea noastră. Fizicienii fac tot posibilul sa înțeleagă cealaltă lume. Au penetrat granițele de sus, dar în interior atât masa, cât și energia, dispar și se sustrag înțelegerii de către instrumentele diferite percepute de minte.
Cam așa cum spun cei mai învățați, nici nu contează cine, atâta timp cât spun aproape același lucru…
„O lume compusă din obiecte de dimensiuni mari este predictibilă, dă încredere și este greu de schimbat. Dar întreaga lume este compusă din particule – fotoni, care la rândul lor sunt mobili și imprevizibili. În spatele cojii cu obiecte familiare clocotește lumea cuantică…
„Fizica clasică face o descriere la scara largă. Descrie lumea, descrie oamenii, forțele gravitaționale – ceea ce suntem obișnuiți să vedem în fiecare zi.
„Fizica cuantica – este diferita. Descrie lumea la scara microscopică. La urma urmei, cuantumul – elementar, este cea mai mică rază de energie. Cea mai faimoasă particulă cuantică – fotonul – este o particulă de lumină. În anii recenți, am realizat destul de clar că lumea noastră ca întreg este cuantică. … aceasta este o concluzie foarte profundă și care redefinește conceptele recente și moderne care păreau de neclintit.”
„Primul paradox: lumina – este și particulă și undă.”
„Probabilitatea este construită în structura realității – fiind primul principiu a lumii cuantice. Al doilea principiu este non locația. O complexitate de particule: particulele le cunosc comportamentul particulelor similare, chiar dacă sunt la o distanță de un kilometru sau dacă sunt în părți diferite ale galaxiei. Este un fapt dovedit strict în mod științific. Iar două particule conectate în lumea cuantică comunică mereu între ele. Mai mult, chiar interacțiunea se manifestă și se propagă mai rapid decât viteza luminii.
„Teoria lui Einstein nu este anulată. Faptul este că materia nu este asociată cu transmiterea de informație din aceste relații ale particulelor. Așadar, complexitatea nu permite transmiterea de informație și energie. Și aici este complexitatea în lumea cuantică, unitatea ei este total necorelată cu conceptul de spațiu clasic, timp, viteza luminii. …
„Ne imaginăm particulele precum un punct. Dar particulele, în realitate, nu sunt un obiect din lumea convențională. Particulele – sunt precum extensia câmpului cuantic care ne înconjoară. …”
„Nu este ca și cum lumea noastră materială, lumea obiectelor mari, este iluzorie – nu este așa. Faptul este că nu este cea principală. Iar lucrurile din structura realității se întâmplă la nivel microscopic – la nivel cuantic. …”
„Cum se reflectă fundamentul lumii cuantice în ceea ce noi vedem? Scaunele, mesele, televizorul și în final noi înșine? Se pare ca cel mai important lucru din natură este acțiunea de observare. Lumea haosului cuantic se transformă într-o lume a obiectelor materiale când cineva le observă.
„Cine a observat lumea înainte să fie omenirea, când era doar Universul acolo? A fost o a treia parte, un super-observator, numit Creator – un intelect pur.
„Astăzi, mulți fizicieni cred la modul general că, dacă îți muți privirea de la pădurea pe care o privești, copacii nu vor mai exista pentru tine, din cauza turbulențelor de nivelul cuantic. …”
„Se pare că acest concept al realității obiective, care ne-a fost predat în scoală, este de fapt greșit?”
„Absolut corect. Este greu și dificil de înțeles fizica cuantică, pentru că este opusă sunetului logic al simțurilor noastre comune. Am învățat că totul din lumea noastră este logic, soarele apune și răsare, gravitația funcționează, nu ne lipim de pământ, dar nici nu ne luam zborul. Dar în lumea cuantica totul este diferit.”
„Se pare că nașterea lumii, creația universului, poate fi considerată o tranziție cuantica unică și neobișnuită. Și mereu este necesar un observator în aceasta tranziție cuantică. Cine ar putea fi observatorul timpului originii cosmosului nostru? Îl putem numi Dumnezeu, Creator, Arhitect, conștiința pură și așa mai departe.”
„Se pare că, fără observator, universul pur și simplu nu are sens – bazat pe interpretarea înțelegerii curente a fizicii cuantice, este imposibil de creat fără actul observării. Și, când am înțeles că lumea a fost, de fapt, apariția unui eveniment cuantic, este absolut clar că Dumnezeu există. Este, de fapt, o demonstrație științifică.
„Totul [Universul nostru] este organizat într-un așa fel încât este confortabil ca oamenii inteligenți sa existe. … Masa parametrilor din spațiu este favorabilă pentru o viață rezonabilă și, aparent, asta nu este un accident. Se ridică întrebarea naturală: „De ce a fost făcută lumea pentru a face posibilă existența noastră?”
Despre mine:
Luminează-te și vei fi. Voiește și vei avea.
Sunt un om care a înțeles într-un târziu că viața nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit și că fericirea nu este condiționată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber și de a avea dragoste de viață…
Sunt doar un om… iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înțeles, neînțeles, admirat, judecat…
Sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise…
