Coperta Rotonda plopilor aprinși
Coperta Rotonda plopilor aprinși

Rotonda plopilor aprinși

De Horia Gligor

Această carte a apărut în anul 1983 la editura Cartea Românească.

Răsfoind-o atunci la o librărie, am dedus din prima frază din introducere că autorul, complet necunoscut mie până atunci, a fost prieten cu mari personalități, numele acestora apărând ca titluri ale capitolelor: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Anton Holban, Victor Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda și V. Voiculescu.

Dacă în perioada aceea ar fi existat Internet-ul, probabil că aș fi declanșat o cercetare prin Google, ceea ce am făcut acum… Doar după cuvintele cheie VALERIU ANANIA, în capul listei cu 87.300 de referințe motorul de căutare  plasează textul oferit de Wikipedia, din care aflăm că acesta s-a născut la 18 martie 1921, a trecut la cele veșnice la 31 ianuarie 2011, a  fost scriitor și cleric ortodox cu numele Bartolomeu Anania, din 2006 a devenind  primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

În 2007 a fost principalul contracandidat (66 voturi) al mitropolitului Daniel Ciobotea (95 voturi) la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A început să publice încă din 1936, elev fiind, la revistele Vremea și Dacia Rediviva. Devine membru al Uniunii Scriitorilor  în anul  1978, primind Premiul pentru Dramaturgie al USR cu un an înaintea apariției “Rotondei plopilor aprinși”.Dacă în perioada aceea ar fi existat Internet-ul, probabil că aș fi declanșat o cercetare prin Google, ceea ce am făcut acum…

Doar după cuvintele cheie VALERIU ANANIA, în capul listei cu 87.300 de referințe motorul de căutare  plasează textul oferit de Wikipedia, din care aflăm că acesta s-a născut la 18 martie 1921, a trecut la cele veșnice la 31 ianuarie 2011, a  fost scriitor și cleric ortodox cu numele Bartolomeu Anania, din 2006 a devenind  primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În 2007 a fost principalul contracandidat (66 voturi) al mitropolitului Daniel Ciobotea (95 voturi) la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A început să publice încă din 1936, elev fiind, la revistele Vremea și Dacia Rediviva. Devine membru al Uniunii Scriitorilor  în anul  1978, primind Premiul pentru Dramaturgie al USR cu un an înaintea apariției “Rotondei plopilor aprinși”.

Decizia mea de a cumpăra atunci cartea s-a datorat însă  faptului că am deschis-o la capitolul dedicat lui Marin Preda  al cărui nume era foarte pomenit în acei ani, celebrul său roman “Moromeții” fiind “lectură obligatorie” și nenumăratelor comentarii, inclusiv la postul de radio “Europa liberă”, generate de  prima și a doua ediție a romanului “Delirul”  apărute în 1975, cauza, după unii,  a  morții sale dramatice  din 1980. Un fragment din capitolul rezervat lui Marin Preda se referă la un conflict între fiul acestuia  și  fiul unui diplomat negru, tot copil, vecin cu scriitorul pe strada Mântuleasa din București.

Autorul cărții, Valeriu Anania, îl conducea către casă pe Marin Preda, un pic nesigur pe picioarele lui ca urmare  unui  exces bahic. Acesta nu cunoștea limba engleză, așa că a apelat la serviciul de traducător al lui Valeriu Anania, acesta aflând rapid explicația bătăii încasate de Preda junior:“…

  • Poți să-mi spui și mie, îl întreb pe negru, de ce l-ai bătut?
  • Fiindcă a râs de limba mea, răspunde el în chipul cel mai firesc.
  • Ei, a râs. S-o fi amuzat și el, așa…
  • Nu, a râs a batjocură, precizează el.
  • Ei, și ce dacă a râs? Trebuia să-l bați?
  • Da, dar eu n-am râs de limba lui! Se apără el cu argumentul suprem, ridicându-și umerii și sprâncenele.”

După ce Marin Preda a înțeles situația, a exclamat:“ – Formidabil! Asta-i formidabil, să-ti aperi limba cu pumnii!…”Adresându-se, așa,  în încheiere,  fiului său, Nicușor: “ Bă, tu m-asculți ce vorbesc eu aici? Pe asta bă, să n-o uiți, că limba se apără și cu pumnii!…Marș în casă, zgaibă, că mai vorbim noi!”.

Nu se știe ce au mai vorbit ei mai târziu și nici dacă fiul său a înțeles ceva din întâmplare și a apărat mai târziu și în acest fel limba română, componentă importantă a identității noastre naționale. Am putea să ne întrebăm, retoric desigur, dacă întâmplarea de mai sus i-ar putea acum convinge pe unii să folosească diacriticele în toate documentele în limba română  emise de oficialitățile statului, la toate textele cu vizibilitate publică (ziare, reclame, titrări ale filmelor străine difuzate la TV sau prin Internet, știrile afișate pe burtierele ecranelor TV simultan cu emisiunile  ş.a.m.d.) sau la din ce în ce mai puținele nume de firme, încă  ne Mc-Donald’s-dizate…