Soros – un exemplu al celor care slăbesc statele naţionale, spunea premierul Orban.

De Eugen Matzota

E greu să scrii despre George Soros. O faci cu teama că, dacă te bagă cineva în seamă, vei fi făcut una cu pământul. Are mult prea mulţi oameni infiltraţi în zone-cheie pentru propaganda sa anti-naţională, cea care vrea să şteargă frontierele şi să permită imigranţilor de oriunde ar fi ei să distrugă Europa construită în mai mult de mie de ani.O voce singulară în corul celor care cântă cum dictează nişte funcţionari UE prea bine plătiţi pentru ceea ce idei au este Viktor Orban, premierul Ungariei, care spune lucruri dure despre George Soros, chiar dacă este ungur de-al lui:„Numele lui este, probabil, cel mai puternic exemplu al celor care susţin orice  slăbeşte statele naţionale, ei susţin tot ceea ce schimbă stilul de viaţă tradiţional european”, a declarat Orban, într-un interviu la postul public de radio Kossuth.

 În fine, oamenii lui Soros nu pot fi peste tot, nu? Ba da, cam aşa este. Atunci, ca să scapi nereperat de ei, poţi merge pe ideea că nu eşti suficient de important, evident. Dar, mai ştii ce interese deranjezi? Ai şi pe cine, că mulţi sunt cei ce şi-au vândut, mai mult sau mai puţin conştient, sufletul acestui om care face ce vrea cu restul lumii.
Există o întreagă reţea de oameni care-i sunt datori miliardarului Soros. Sunt oameni ce-au profitat de bursele lui, drept care chiar ai putea să-i înţelegi.
Dom’le, omul ăsta m-a ţinut pe banii lui prin ţări străine, la bursă, la plimbare, la îndoctrinare, nici nu mai contează! Trebuie să-i fiu recunoscător şi, gata!
Mai sunt cei ce au funcţii prin fundaţiile ce formează ceea ce e numit pompos Societatea Civilă din România. De fapt, este reţeaua lui Soros în România, cea care execută mai pe faţă, mai pe ascuns, ordinele sale. Când spun „ordine”, nu mă refer textual la ordine ca la armată.
Ca să fie mai clar, am să dau exemplul românilor de după 1971, mai exact de după Tezele din iulie[i]. Dacă până atunci avusese loc o deschidere către Occident, mai ales după venirea lui Ceauşescu la putere în 1965, totul s-a năruit după ce vizita în Republica Populară Chineză, Coreea de Nord, Vietnamul de Nord şi Mongolia în 1971. Fascinat de programele Partidului Muncitoresc Coreean şi de Revoluţia Culturală Chineză, Ceauşescu începe să imite sistemul nord coreean al lui Kim Ir-Sen.
În cultură, cenzura, care funcţionase dintotdeauna în România comunistă este înlocuită cu teama de cenzură, mai exact de cenzura celorlalţi, a celor care pot fi cumpăraţi prin diferite mijloace de către Marele şi Atotputernicul Partid. Partidul, care acum avea clar un rol conducător, şi nimeni nu mai putea obţine o slujbă onorabilă fără a fi membru de partid, ştia cum să procedeze.
Ceauşescu ştia că Lenin avusese dreptate când spunea că intelectualul este şovăielnic, drept care putea miza pe curaj lor intermitent, pe statutul social transformat într-un criteriu estetic, pe eficacitatea unor metode de corupere şi, mai ales, pe prăpastia dintre generaţii, unde cei tineri erau gata să compromită, în vreme ce bătrânii gata să reziste, cum bine spunea Monica Lovinescu.
Aşa că, iată, oamenii nu trebuie neapărat să primească ordine, în cazul nostru de la Geroge Soros, nici să li se sugereze măcar ce să spună şi ce să facă. Ei se simt obligaţi să facă aşa cum i-ar plăcea Stăpânului, deoarece mai multe vorbe din bătrâni ne spun că un câine nu muşcă mâna care-l hrăneşte, nici nu pleacă la altă măcelărie.
Printre exemplele cele mai cunoscute de intelectuali trecuţi prin această perioadă se află o pereche pe care cu greu poţi s-o vezi decât alături, chinuiţi acum cam cum au fost chinuiţi şi înainte de 1989.
Mi-e şi teamă să scriu aici numele lor că parcă văd cum li se ia apărarea cu totul dezinteresat şi cinstit, evident, din diferitele celule ale Reţelei Soros.
Mă uit că un titan cum este Nicolae Breban nu poate fi publicat decât într-un ziar onorabil, de altfel, dar de mic impact, scăpat de sub influenţa lui Soros: RING. Titlul spune multe şi mă şi ajută să nu le spun eu numele celor doi de care vorbeam mai devreme cu teamă: „Nu-i urăsc pe Liiceanu şi Pleşu, îi DISPREŢUIESC!”
„Ei sunt inteligenţi, talentaţi, dar şi-a ratat fiecare cariera. Ei i-au promis maestrului lor, Noica, că vor fi filosofi. Niciunul n-a avut forţa să stea mii de ore în bibliotecă să scoată cărţi de filosofie. Pleşu, care este mai inteligent puţin, a scos câteva cărţi de eseistică, dar foarte disparate, ba despre păsări, ba despre Noul Testament. Eu nu înţeleg ce vrea el. Iar Liiceanu este absolut obraznic, e un oportunist. Ce înseamnă oportunist? După 25 de ani de la revoluţie, el tot vorbeşte despre starea lui de disident. El n-a fost niciodată disident.”[ii]
Eu nu pot spune aşa ceva despre aceşti oameni, cel mult să mă-ntreb cum se face că, de exemplu, un om urmărit de Securitate, pleacă liniştit în Occident, şi nu aşa, în vizită, ci la bursă. Altfel spus, a putut stat mai mult decât şi-ar fi permis vreun amărât de român scăpat în Occident, doi-trei covrigi, acolo…
Dar despre această legătură dintre Securitate şi Soros cred că merită să vorbim mai mult în episodul următor.
 ______________________________________
[i] Tezele din iulie se referă la un discurs ţinut de Nicolae Ceaușescu la 6 iulie 1971 în fața Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român (PCR). Discursul cuprindea 17 „propuneri” de influenţă maoistă, începutul unei Revoluții Culturale, o adevărată ofensivă Neo-Stalinistă împotriva autonomiei culturale, cu atacarea intelectualilor rebeli. Ideologia înlocuia competența, reveneau agitatorii, cultura redevenind un instrument al propagandei politico-ideologică.
În noiembrie 1971, ele sunt publicate ca document oficial al PCR, sub titlul: Expunere cu privire la programul PCR pentru îmbunătățirea activității ideologice, ridicarea nivelului general al cunoașterii și educația socialistă a maselor, pentru așezarea relațiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii și echității socialiste și comuniste.
[ii] http://www.ziarulring.ro/cultura/nicolae-breban-contraatac-nu-i-ursc-pe-liiceanu-i-pleu-i-dispreuiesc