De Eugen MATZOTA
În fiecare an, Uniunea Europeană acordă fonduri de aproape 150 miliarde de euro.
Se pare că o parte din aceşti bani nu ajung chiar unde ar trebui, ci prin buzunarele unora care se află mai şmecheri.
Conform datelor Oficiului european de luptă antifraudă (OLAF) publicate în raportul de pe anul 2011, România este prima, urmată, culmea!, de Germania. Italia urmează imediat, ea fiind şi ţara care a deturnat cei mai mulţi bani în 2011, cu un caz serios de fraudă pe fondurile structurale, peste 380 de milioane de euro! Statistica este făcută pe număr de cazuri, însă, drept care, cu 225 de anchete, România e prima, urmată de Germania, cu 168 de cazuri anchetate.
Ia să vedem ce fac şi grecii, că n-or fi stat ei degeaba, nu?
La finele lunii iunie 2012, o curte de apel din Atena a confirmat sentinţele de până la 31 de ani de închisoare date pentru şapte foşti angajaţi ai unei prestigioase universităţi din Grecia, Panteion. Fostul rector, Dimitris Konstas, care a fost şi şeful delegaţiei elene la Consiliul Europei, a primit 14 ani de închisoare pentru deturnarea a circa 2 miliarde de drahme (8 milioane de euro) din fondurile europene de cercetare între 1992 şi 1998.
Anastasios Koutsodimitropoulos, fost membru al personalului administrativ, a primit 31 de ani. Pentru ceea ce a făcut, orice şmecher de cartier l-ar fi respectat, ca-n filmele educative americane: Respect, man! Frustrat, probabil, şi-a luat un Ferrari, ca să ştie omul o treabă!
Sigur, cei învinuiţi n-au pus problema fraudei. Asta era şi cam greu s-o combată. Ei s-au plâns că banii n-au ajuns la ei. Plus tot repertoriul pe care-l ştim şi de pe plaiurile noastre: că este o sentinţă motivată politic, că se vor plânge mai departe la Curtea Europeană a Drepturilor Omului etc…
Ioannis Tsoukalas, care a fost secretar general pentru Ştinţă şi tehnologie în Ministerul grec al Economiei între 2004 şi 2008, cunoaşte bine situaţia fondurilor europene pentru cercetare.
Dar nu doar fondurile pentru cercetare au dispărut în hăţişul birocraţiei, ci o parte considerabilă din cele 90 de miliarde primate de Grecia de la Uniunea Europeană. „Nu vei găsi un studiu în Grecia care să arate exact unde s-au dus miliardele de la UE,” spune Tsoukalas într-un articol publicat de Deutsche Welle. „Desigur, te poţi uita la toate autostrăzile, aeroporturile, metrourile şi alte proiecte de infrastructură şi să remarci că s-au făcut o gramadă de lucruri cu acei bani, ceea ce este bine pentru ţară. Dar nu ai o vedere generală a costurilor totale şi a stadiului exact de implementare a proiectului.”
Unele exemple sunt pur şi simplu distractive, zău aşa! Cam aşa este cazul cooperativelor care se ocupă de măsline, mai ales în Creta, după cum spune ziarul „Ta Nea”. Pentru a primi mai multe subvenţii de la Bruxelles prin anii ’80-‘90, aceste cooperative au raportat o producţie mai mare decât cea reală. E greu de dovedit acest lucru, chiar dacă mai toată lumea ştie cam cum e cu acest produs minunat numit ulei de măsline, unde se pare că Italia exportă mai mult decât produce. Cum nu erau pe vremea aceea mecanisme de control, nimic nu se poate dovedi, practic.
Mai mult decât atât, chiar şi acum baza de date de unde se extrag cifrele actuale este menţinută chiar de aceste cooperative, aşa că…
Când te gândeşti că încă nu şi-a luat nimeni Ferrari pe la noi din fonduri europene…
