De Eugen Matzota

Ura, s-a lansat EuFonika! Bucuraţivă, români! Telefonul va costa mai nimic de-aici înainte, cat puţin aşa spun ei, evident… Sigur, aşa o şi fi, pentru că marele Deutsche Telekom, cate este în spatele acestei firme, face încă un pas in România, dar pe o poziţie exact inversă celei din Germania. Acolo, Deutsche Telekom este cel care oferă infrastructura pentru serviciile de acest tip, aşa cam face aici RomTetecom, servicii care sunt intens folosite, aş putea spune.

Cunosc bine acest tip de servicii, aşa că voi exemplifica chiar din zona Deutsche Telehom, adică din Germania. Există două feluri de servicii, după cum trebuie sau nu să te înregistrezi. Cele mai bune par a fi cele ta care nu este nevoie de niciun fel de înregistrare, faci un prefix. vorbeşti, iar la finele lunii îţi apare pe factura Deutsche Telekom şi preţul convorbirilor efectuate ca furnizorii alternativi de telefonie. Simplu, nu?
Pentru a vorbi cu România, foloseam unul dintre multele prefixe – care pot varia între 6.7 şi 124 de cenţi (atenţie!!!) – şi anume pe cel mai ieftin la momentul dat, evident. Dacă însă nu eşti atent la schimbările de tarife, schimbări care apar relativ frecvent, poţi suna in continuare în ţară ca 124 de cenţi, crezând că te costă doar 6,7!
De aceea, trebuie să te informezi bine, să ştii cât şi cum plăteşti.
Să vedem cum e cu EuFonika, să ştim şi noi ce binefaceri ne aşteaptă! Mergem pe site, frumos, arată bine, dar, vai, a doar e singură pagină, cu o singură frază, care reuşeşte să aibă doar o singură greşeală de ortografie şi care mă trimite sa sun la an anumit număr în loc să mă informeze!
Ce putem înţelege de aici, mai mult decât că această companie – plasată cu totul întâmplător, nu-i aşa, într-o zonă binecuvântată a ţării noastre, şi mă refer aici la peisaje, la ca vă ducea gândul? Ei bine, cei de ta firma din Sfânta Gheorghe, se pare că tratează problema cu superficialitate, de parc- ar fi români: Lasă că merge şi-aşa!… Dar asta e problema firmei, sunt banii ei, mă rog, ai celor de la Magyar Telekom, mă rog, de la Deutsche Telekom.
Problema este că în ciuda faptului că în spatele acestei operaţiuni se află gigantul Deutsche Telekom, ori poate tocmai de aceea, procedura este mai complicată. Sigur, în Germania totul pare a fi mai complicat, atunci când este vorba despre birocraţie, iar statul german are încă 15% din Deutsche Telekom, dar acolo lucrurile merg ca unse!
Cum se face insă că marele operator, adică Deutsche Telekom – nu Magyar Telekom –  intră abia acum pe piaţa românească, şi atât de timid, folosind una dintre intrările din spate, ca să spunem aşa? Să fi fost aşa de mare şocul primului contact cu RomTetecom,
de care, la început, erau interesate British Telecom, Concert, Deutsche Telekom, France Telecom, Global One, NTT Japonia, OTE Grecia, PTT Telecom Olanda, TeleDanmark, Telefonica, Telecom Finland, Telecom Italia, Telia Suedia, Unisource? Cine ştie?
Ceea ce putem să ne imaginăm este că Deutsche Telekom are nevoie de spaţiu vital, că reţeaua pe care o are trebuie folosită, că o ţară aşa de mare cum este România, cu atâţia potenţiali clienţi, nu poate fl ignorată. De altfd, aceste năzuinţe nici nu sunt ascunse, cel puţin de Kai-Uwe Ricke CEO, Deutsche Telekom AG, cel mai îndreptăţit s-o facă. La o conferinţă de presă, in noiembrie 2005, la Bonn, Rlcke spunea că Deutsche Telehom, ca lider european in telecomunicaţii integrate, vizează întărirea prezenţei pe pieţele europene, ceea ce înseam­nă şi zona estică a Europei, adică Serbia, România şl Ucraina.
Având In vedere că, la finele anului 2005, Deutsche Telekom prezenta 55,5 milioane de conexiuni ISDN, din care 7,7 DSL cu doar 0,4 milioane in Europa Centrală şi de Est, este clar că liderul european nu se va putea abţine să nu atenteze la caşcavalul altora, şi mă refer aici la atractivele firme româneşti din domeniu. Iar caşcavalul e mare, mare cât câmpia ungară sau cât stepa rusă, dacă vreţi…
La fel ca şi spaţiul vital, acel Lebensraum, de care are atâta nevoie marele german. Desigur, este vorba despre Deutsche Telekom…