ALTculture 10/2020: Revoluția mea

ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…

ALTculture 10/2020 – Dan Amedeo Lăzărescu, Nicu Filip, Costel Iancu…

ALTculture 10/2020 - Dan Amedeo Lăzărescu, Nicu Filip, Costel Iancu… De Eugen Matzota Amintiri din istoria Masoneriei românești de după 1990 Mai ales în lumea noastră balcanică, plină de povești istorice total diferite, chiar dacă se referă la același eveniment verificabil, Masoneria are mai mereu o conotație negativă. Ar putea fi vorba pur și simplu despre aura de secret care o înconjoară sau de lumea în care trăim, o lume în care valorile tradiționale pierd teren în fața rating-ului TV. Cândva, cu peste 150 de ani în urmă, câțiva mari Masoni s-au jertfit pentru a crea o Românie modernă, dar acesta este un lucru care nu se spune clar, ba chiar mai deloc. Acum 100 de ani, Masoneria și-a adus contribuția ei hotărâtoare la formarea României Mari. Acești Masoni credeau într-o lume mai bună, făcând totul poate chiar împotriva voinței celor care o locuiau, probabil foarte mulțumiți cu lumea lor arhaică, pastorală.

ALTculture 9/2020: DESPRE REUTERS EXIT POLL ȘI O POZĂ CARE MI-A SALVAT VIAȚA

ALTculture 9/2020: DESPRE REUTERS EXIT POLL ȘI O POZĂ CARE MI-A SALVAT VIAȚA De Roxana Dascălu În loc să scriu despre excelenta carte a Roxanei, o las pe ea să ne demonstreze asta. Eu doar vă voi împărtăși câteva dintre gândurile scrise atunci, în coșmarul creat de Iliescu cel niciodată nepedepsit. ”Mă aflu la hotelul Union și dinspre Arhitectură vin sute de demonstranți scandând ”Jos comunismul!”, ”Jos Iliescu!”. De la etajul întâi al hotelului, 2-3 femei de serviciu mai bronzate proferează înjurături la adresa lor, dar se retrag imediat înăuntru, în huiduielile mulțimii. Pe străzi, mii de oameni aşteaptă. Atmosfera e cam aceeaşi ca cea din 21 decembrie 1989.” …”cu cinci minute înainte de miezul nopții, un elicopter survolează Arcul de Triumf către Piața "Presei Libere. O jumătate de oră mai târziu, Ion Iliescu apare la TVR sinistru de asemănător cu Ceaușescu în disperarea sa din final, și, după îi face fasciști, la fel ca predecesorul său, cere ajutorul comuniștilor. Emisiunea se încheie la 0,48 pentru că la orele 01 se deschide focul”… "Iliescu, te iubim, Comunişti noi ne numim." ”Ion Iliescu, în dimineața zilei de 14.06.1990, le expune planul de bătaie la propriu și la figurat celor veniți spontan și neorganizat, că doar nu e prima oară când îl salvează de popor. Soarele răsare doar pentru ei, minerii comuniști, cu a lor deloc ascunsă ură față de intelectuali, care ar trebui, probabil, exterminați. ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc… Eugen Matzota